Pearl Harbor – metoda prin care în trecut şi astăzi se provoacă războaie

Sendungstext
herunterladen

PDF (.pdf)

Word (.docx)

11.08.2017 | www.kla.tv/10930

Cu 75 de ani în urmă, pe 7 decembrie 1941 a avut loc atacul japonez asupra flotei SUA staţionate în Pacific, în Pearl Harbor. Preşedintele SUA, Franklin D. Roosevelt a vorbit despre acea zi ca despre „ziua ruşinii”. În baza acestui atac, în care 2.403 de oameni şi-au pierdut viaţa, SUA a declarat război Japoniei pe 8 decembrie 1941. Doar câteva zile mai târziu, pe 11 decembrie a urmat declaraţia de război a Germaniei şi Italiei împotriva SUA. Intrarea Statelor Unite în război a reprezentat o cotitură în decursul acestuia şi a avut ca urmare pe 7 mai 1945 capitularea Germaniei şi pe 2 septembrie capitularea Japoniei. În mod asemănător, deja în primul război mondial, scufundarea crucişătorului „Lusitania“ de către un submarin german a dus la intrarea SUA în război. Circumstanţele care au dus în ambele războaie mondiale la intrarea SUA în război mai au şi astăzi o importanţă eminentă, deoarece ele au marcat ascensiunea SUA la calitatea de putere mondială. În acest context, să ne amintim de spusele filozofului, scriitorului şi criticului literar George Santayana: „Cine nu îşi aminteşte de trecut este condamnat să-l repete.” De aceea, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la evenimentele de la Pearl Harbor, Kla-TV a hotărât să arunce o privire mai atentă asupra intrării SUA în primul şi al doilea război mondial. Urmăriţi acum un scurt documentar despre un răspuns referitor la atacul asupra Pearl Harbor. Crainic: Instrumentul cel mai la îndemână pentru mai mult control şi profit este războiul. De la introducerea Federal Reserve Bank în 1913 au fost provocate mai multe războaie. Cele mai importante au fost primul şi al doilea război mondial şi războiul din Vietnam. Primul război mondial: În 1914 au izbucnit războaie europene, în primă linie între Anglia şi Germania. Populaţia americană nu a vrut să aibă nimic comun cu acest război, drept pentru care Woodrow Wilson a declarat public neutralitatea SUA. Administraţia de stat era însă pe ascuns în căutarea unui pretext pentru a putea participa la război. Într-o constatare a ministrului de externe, William Jennings Bryan scrie: „Marile bănci, datorită vastelor posibilităţi de a face profituri uriaşe, erau în mod deosebit interesate de război.” Este important să se înţeleagă că cea mai lucrativă opţiune care li se poate îmtâmpla bancherilor internaţionali este războiul, căci acesta obligă ţara să împrumute şi mai mulţi bani contra dobândă. Consilier principal şi mentor pentru Woodrow Wilson a fost colonelul Edward House, un om cu legături strânse cu bancherii internaționali care voiau să intre în război. Într-o conversație documentată dintre colonelul House, consilierul lui Wilson şi Sir Edward Grey, ministrul de externe al Angliei, despre cum s-ar putea implica America în război, Grey a întrebat: „Ce-ar face americanii, dacă germanii ar scufunda un vas de croazieră cu pasageri americani la bord?” House a răspuns: „Cred că un val de indignare ar trece peste Statele Unite, şi asta ar fi suficient să ne arunce în război.” Drept urmare, pe 7 mai 1915, practic în baza propunerii lui Gray, vasul de croazieră Lusitania a fost trimis intenţionat în ape despre care se ştia că sunt patrulate de vase germane de război. Conform aşteptărilor, un submarin german a torpilat vasul, ceea ce a dus la explozia muniţiei din cală şi la moartea a 1.200 de pasageri. Pentru o mai bună înţelegere a felului în care acest joc a fost măsluit: Ambasada Germaniei a publicat într-adevăr în New York Times anunţul că, în cazul în care cineva urcă la bordul Lusitaniei, el însuși trebuie să suporte riscurile, deoarece, o navă care pe timp de război navighează sub pavilion englez din America înspre Anglia ar putea să fie distrusă. Conform aşteptărilor, scufundarea Lusitaniei a stârnit un val de indignare în populaţie şi puțin după aceasta SUA a intrat în război. Primul război mondial a costat 323.000 de vieţi americane, iar J. D. Rockefeller a scos 200 de milioane de dolari profit, ceea ce astăzi ar fi 1,9 miliarde de dolari. Să nu uităm cele 30 de miliarde costuri de război, purtate de SUA, bani pe care în cea mai mare parte guvernul american i-a împrumutat contra dobândă de la Federal Reserve Bank, ceea ce a sporit profiturile bancherilor internaţionali. Pe 7 decembrie 1941, Japonia a atacat flota americană staţionată în Pearl Harbor, ceea ce a declanşat intrarea Americii în al doilea război mondial. Preşedintele Franklin D. Roosevelt a declarat: „Aceasta va intra ca o zi a ruşinii în istorie.” A fost într-adevăr o zi a ruşinii, dar nu datorată atacului-surpriză asupra Pearl Harbor. După 60 de ani şi tot mai multe informaţii este evident, nu doar că informaţiiledespre atacul iminent asupra Pearl Harbor au fost cunoscute cu săptămâni in urmă, ci şi că atacul a fost pe deplin voit şi provocat de către SUA. Roosevelt, a carui familie încă din secolul al 18-lea erau bancheri de pe Wall Street şi al cărui unchi Frederic a făcut parte din conducerea superioară a Federal Reserve era foarte ataşat de dorinţele bancherilor internaționali. Iar cea mai mare dintre dorinţe era ca SUA să intre în război. O notă din jurnalul ministrului de război, Henry Stimson, din 25 noiembrie 1941, documentează o conversaţie între el şi Roosevelt: „Întrebarea este cum putem să-i determinăm să tragă ei primii. Este de dorit ca japonezii să atace primii, ca să nu existe dubii cine sunt agresorii.” În lunile precedente atacului de la Pearl Harbor, Roosevelt a făcut aproape tot posibilul ca prin comportamentul său agresiv să îi provoace pe japonezi. El a oprit toate exporturile de ţiţei din SUA în Japonia, a îngheţat toate conturile şi posesiunile japoneze de pe teritoriul american, a oferit credite Chinei naţionaliste şi ajutor militar britanicilor. Ambele ţări au fost dușmani pentru japonezi în al doilea război mondial, fapt care - de altfel - încalcă dreptul internațional de război. Pe 4 decembrie, 3 zile înainte de atac, agenţia de ştiri australiană a raportat că o grupare de luptă japoneză – marină şi aviaţie – se află în drum spre Pearl Harbor, ştire pe care Roosevelt a ignorat-o. Conform aşteptărilor şi cu permisiunea SUA, Japonia a atacat pe 7 decembrie 1941 Pearl Harbor, atac în care 2.400 de soldaţi şi-au pierdut viaţa.. Înaintea incidentului de la Pearl Harbor, 83% din populaţia americană nu a vrut să aibă de a face cu războiul, iar după Pearl Harbor, un milion de bărbaţi s-au prezentat voluntar la înrolarea în armată. Rusia nu s-a lăsat provocată şi încă nu este prea târziu pentru împiedicarea unei escaladări. Importantă este demascarea adevăraţilor provocatori de război şi a instigărilor acestora, a pregătirilor de război şi a minciunilor de manipulare. Doar astfel poate fi evitat un nou „Pearl Harbor”. De aceea, dragi spectatori, răspândiţi aceste conexiuni. Mulţumim.

de la hag.

surse/linkuri: http://www.youtube.com/watch?v=GgmLxQuPcNw
http://www.deutsche-schutzgebiete.de/lusitania.htm
http://alles-schallundrauch.blogspot.de/2007/12/pearl-harbor-wurde-geopfert.html
http://info.kopp-verlag.de/hintergruende/enthuellungen/gerhard-wisnewski/hiroshima-und-pearl-harbor-betrug-luege-intrige-und-verrat.html