Fundaţia şubredă a părinţilor vaccinării (de Gerhard Wisnewski)

Fundaţia şubredă a părinţilor vaccinării (de Gerhard Wisnewski)

11.02.2020

Opinia nefardată - astăzi cu Gerhard Wisnewski, jurnalist investigativ german şi autor de cărți. Gerhard Wisnewski analizează începuturile vaccinărilor în cotidianul german «ExpressZeitung» din 18 iulie 2018, pe tema: „Vaccinarea ca dogmă a progresului într-o societate modernă”. Cu această ocazie el ia sub lupă iniţiatorii de frunte ai vaccinărilor: Jenner, Koch şi Pasteur. Deoarece pe baza acestora aproape întreaga omenire se vaccinează de 200 de ani, se merită o privire atentă. Iată aici un extras din textul original al lui Gerhard Wisnewski: Edward Jenner (1749-1823) Se presupune că Edward Jenner este primul care a descoperit vaccinarea. În mai 1796, el l-a vaccinat pe James Phipps, un băiat de opt ani, cu o secreţie extrasă din abcesul unei vaci bolnave de variolă. Ulterior, Jenner a încercat să infecteze copilul cu variolă adevărată. Acţiunea a avut succes, căci de acum băiatul a fost declarat imun împotriva rujeolei, iar medicul considerat un geniu. [...] Dar totodată notiţele lui Jenner au arătat că a mai existat şi un băiat de 5 ani care a fost vaccinat cu material de varicelă de cal şi care a decedat câteva zile după vaccinare.În plus, Jenner nu s-a sfiit să-şi vaccineze „propriul fiu, în vârstă de zece luni, care era până atunci perfect sănătos, şi care a reacţionat cu o îmbolnăvire a creierului. Ca urmare, până la moartea sa timpurie, fiul său a fost grav afectat mental.” [...] Şi o femeie gravidă pe care Jenner a vaccinat-o a avut de suferit în mod dramatic de pe urma vaccinului. Ea a născut un făt mort, plin de pustule caracteristice variolei. Luând în considerare etaloanele ştiinţei actuale şi circumstanţele din vremea respectivă nu poate fi vorba de o ştiinţă curată. În cele 23 de cazuri studiate, Jenner nu poate demonstra decât 4 care au valoare de dovezi. Aceasta este părerea Anitei Petek-Dimmer, pedagog social şi critic al vaccinării, decedată în 2010. Robert Koch (1843 - 1910) În Germania, Robert Koch este considerat pionierul vaccinării. Institutul de stat Robert Koch se mândreşte de numele acestuia. Koch este considerat deschizător de drumuri în lupta contra bolilor infecţioase. El a primit „pentru analizele şi descoperirile sale în domeniul tuberculozei” în 1905 premiul Nobel pentru medicină. [...] Însă există acel aspect negativ cu tuberculina, un presupus leac împotriva tuberculozei - la vremea respectivă foarte agresivă. Robert Koch a prezentat tuberculina în 1890 la „al 10-lea congres internaţional pentru medicină”.[...] Iniţial, experienţele pe oameni s-au limitat la Robert Koch însuşi şi la iubita sa în vârstă de 17 ani!”, scrie Christoph Gradmann în cartea sa „Laboratory Disease, Robert Koch’s Medical Bacteriology“. Unicul studiu a fost deci efectuat doar asupra a două persoane, şi anume la soția lui Koch şi la el însuşi – în caz că aşa a fost. Asta o poate şti doar el. [...] Koch a susţinut că el a testat în prealabil medicamentul pe cobai. Din nefericire, cu toate eforturile, animalele vindecate nu s-au găsit nicăieri. „Când au început să apară suspiciuni serioase despre eficienţa tuberculinei, Koch nu a fost în stare să prezinte cobaii săi pretinşi „vindecaţi”! Totodată au existat rapoarte despre pacienţi a căror stare s-a înrăutăţit sau chiar au decedat după ce au luat tuberculină. Astfel s-a terminat cu tuberculina.” Louis Pasteur (1822 - 1895) Şi următorul guru al vaccinării, Louis Pasteur, a lucrat cu metode dubioase. Să luăm drept exemplu pretinsa dezvoltare a vaccinului antirabic: Pe 4 iulie 1885, un ucenic de brutar în vârstă de 9 ani a fost muşcat de un câine de vânătoare turbat nu mai puţin de 14 ori. Proprietarul câinelui auzise de experimentele cu vaccinul antirabic al lui Pasteur asupra animalelor şi a decis împreună cu părinţii copilului să meargă la Paris pentru a-l căuta pe legendarul Pasteur. Pasteur, fiind chimist, i-a administrat băiatului regulat emulsii din ce în ce mai infecţioase preparate din lichid spinal de la iepuri turbaţi. Copilul a supravieţuit, iar Pasteur a devenit vedeta medicinii mondiale. [...] Legenda vindecării miraculoase a lui Joseph Meister datorată lui Louis Pasteur aproape că nu este deloc pusă sub semnul întrebării. Astfel, Pasteur a susţinut „că ar fi testat vaccinul pe 50 de câini – fără a avea un singur insucces”, scria «New York Times». Jurnalele sale de laborator au arătat însă că în realitate Pasteur nu a reuşit „să prezinte rezultate concludente că vaccinul ar avea într-adevăr efect”. [...] Descoperirea vaccinului antirabic al lui Pasteur nu poate ţine piept unei evaluări logice şi critice: - Cum cadavrul câinelui care a muşcat copilul nu mai era disponibil, infestarea cu viruşi ai turbării la animal nu mai era de demonstrat. - După ce a fost muşcat, rănile băiatului au fost imediat spălate la fântâna satului şi ulterior curăţate de un medic cu un dezinfectant puternic (acil carbolic): Chiar aceasta se poate să fi prevenit infecţia, căci „ după infestarea unui om prin muşcătura unui animal infectat, virusul rămâne în jur de 3 zile în preajma punctului de pătrundere în organism”, conform internistului Frank Jaschke din Wiesbaden. - Totodată nu s-a raportat nimic despre vreun simptom de turbare la copil. Din punct de vedere clinic, băiatul nu a suferit de rabie. […] Experimentele „părinţilor” vaccinării sunt nebuloase şi greu de înţeles. Aproape că nu există dovezi. Conform lui Gerhard Wisnewski şi Anitei Petek-Dimmer, nu aceasta este neapărat problema. Problema este că „ştiinţa noastră şi medicina modernă împreună cu întreaga industrie a vaccinării” îşi bazează credo-ul, de exemplu în cazul vaccinului contra variolei, încă şi astăzi „pe un fundament şubred concluzionat din patru cazuri”. Mai multe dovezi nu a reușit Edward Jenner să prezinte. Deci pe această bază nedovedită vreodată, aproape întreaga omenire se vaccinează de 200 de ani.

de la sak.

surse/linkuri: ExpressZeitung, Ausgabe 18. Juli 2018