50 de ani Apollo 11: (minciuna despre) zborurile selenare

Sendungstext
herunterladen

PDF (.pdf)

Word (.docx)

29.07.2020 | www.kla.tv/16930

În fiecare zi suntem inundați cu informații extrem de explozive din întreaga lume. Dar nu este suficient timp pentru a citi fiecare subiect, cu atât mai puțin să îl studiem mai profund. Pentru asta există un „Infogigant”! Autorii de carte, vorbitorii și iluminatorii își prezintă cunoștințele comprimate pentru public în aproximativ 12 minute. Infogigantul nostru de astăzi este Andreas Märki, inginer la Universitatea Technică din Zürich, care a lucrat mai bine de 20 de ani în industria elveţiană pentru zboruri spaţiale. Astfel ne vorbeşte astăzi o voce competentă despre tema: 50 de ani de la Apollo 11: (minciuna despre) zborurile selenare. Relatez despre prima aselenizare oficială din 1969 cu Apollo 11. Băieţii şi fetele care înscenează astfel de farse se pare că sunt fetişişti ai cifrelor. Una dintre cifrele lor favorite pare a fi 11. De aceea prezint aici 11 coloane. De ce băieţi şi fete? Sunt implicați bărbaţi şi femei? Nu ştiu precis, dar pentru a mă exprima corect din punct de vedere gender, vorbesc despre băieţi şi fete. Astfel nimeni nu se simte exclus. Sunt gata, putem începe. Aselenizările navetelor spaţiale Apollo sunt considerate una din cele mai mari reuşite din secolul trecut. Cum a decurs o astfel de aselenizare şi câte aselenizări au avut loc? Cum arată istoria oficială? Kennedy a proclamat în 1962 ţelul ca în acelaşi deceniu să trimită un om pe lună şi să-l readucă în siguranţă pe pământ. Atunci SUA a iniţiat un program spaţial. La început au zburat cu capsule spaţiale mici cu un singur astronaut, apoi cu doi, cu care în plus au practicat manevra, pentru a zbura la sfârșit cu 3 astronauți spre lună. În orbita lunii, modulul selenar cu 2 astronauţi la bord s-a decuplat şi a aterizat pe lună. Cei doi astronauţi au coborât, au făcut poze, au urcat din nou în modul şi au zburat înapoi către capsula spaţială, care încă se afla pe orbită, unde înconjura luna. Colegul lor îi aştepta. De acolo au zburat înapoi pe pământ şi au aterizat în ocean. Între anii 1969-1972 au avut loc şase aselenizări încoronate de succes. O a şaptea, Apollo 13, având o defecţiune, nu a aselenizat. După ce a înconjurat luna pe orbită, echipajul s-a întors fără daune pe Pământ. . Aceste aselenizări sunt şi astăzi încă tratate cu suspiciune. De ce 30-50% din populaţie le pune sub semnul întrebării, deşi mass-media le prezintă drept fapte istorice dovedite? Două puncte: Unu: La fel de repede cum tehnologia pentru aterizarea pe lună a luat fiinţă, atât de rapid s-a năruit. Rachetele şi capsulele spaţiale au ajuns direct în muzeu, în loc să fie folosite în continuare. Doi: Pozele care ni se prezintă mereu şi mereu, pe care astronauţii le-au făcut pe suprafaţa lunii cu camere fără focalizare automată şi într-un ritm de câte o poză pe minut, sunt din punct de vedere al compoziţiei şi calităţii mult prea perfecte. Totodată, anumite poze prezintă caracteristici nenaturale. Cel care vizionează pozele observă că ceva nu e în regulă, dar atenţia este mereu sustrasă de amănunte: un steag care flutură în vânt sau lipsa stelelor, care ar trebui să fie vizibile. Astfel, în final, din cauza copacilor nu se mai vede pădurea. Mintea se lasă astfel distrasă şi păcălită, dar senzaţia că ceva nu-i în regulă, rămâne. Răspunsul intuitiv este atunci că „aselenizările sunt falsificate”. 3 2 1 . Care este cel mai concludent exemplu pentru faptul că aselenizarea lui Apollo 11 în 1969 a fost doar simulată? În poza cu astronautul Aldrin lângă modulul de aselenizare, marginea umbrei se suprapune cu marginea lunii. Dacă reconstruim imaginea, fundalul trebuie acoperit pentru a obţine acelaşi orizont. Acest fapt naşte suspiciunea că pozele au fost făcute într-un studiou, unde se vede până la capătul iluminat al solului, iar în fundal un perete negru marchează spaţiul cosmic. Această suspiciune devine la vizionarea video-ului live certitudine: camera se află la înălţimea capului lui Aldrin şi privim atât de abrupt în jos spre orizont cum într-un peisaj real ar fi imposibil. Doar de pe un munte izolat, cum ar fi Kilimandjaro, putem privi în jos spre orizont, dar atât pe pământ cât şi pe lună nu într-un unghi atât de abrupt ca în video-ul live. Aici ar trebui să se vadă mai departe sol lunar, căci acesta doar e perfect iluminat de soare. Partea vizibilă a „suprafeţei lunare” din imaginea video este deci doar podeaua iluminată a studioului. . Poate camerele n-au funcţionat pe lună şi NASA a falsificat doar imaginile, aselenizarea a fost poate totuşi posibilă şi a avut loc. În realitate mulţi iartă NASA pentru falsurile practicate în ce priveşte pozele - da, poate totuşi a avut loc aselenizarea, în ciuda pozelor falsificate. Dar un alpinist care vine cu poze falsificate după culmea pe care s-a căţărat ar fi discreditat pe loc. Şi NASA pretinde că ar practicat aici ştiinţă. Cu toate astea prezint cu plăcere indicii care dovedesc falsul, de exemplu problema întâlnirii: la acea vreme NASA nu zburase niciodată pentru o întâlnire, adică nicio navă spaţială nu s-a conectat cu o altă navă spaţială. Această manevră ar fi fost necesară pe lună, deoarece modulul de aselenizare a trebuit doară să se conecteze din nou cu nava-mamă. Să se încerce asta pentru prima oară abia pe lună, şi anume în condiţii unde emanaţiile gazelor de propulsie să nu aibă spaţiu de eşapat, deci să fie obligate să iasă lateral între treapta superioară şi treapta inferioară - practic astfel ar fi trebuit să ardă partea de jos a treptei de coborâre - ei bine, asta-i o poveste exagerată! Scuzaţi, întâlnirea a fost testată în misiunile pregătitoare ale misiunilor Gemini în 1966, deci cu nave spațiale cu două locuri. Pentru prima oară, Gemini 8 a organizat cu succes o întâlnire. Astfel, SUA a fost pentru prima oară din acest punct de vedere superioară Uniunii Sovietice. În realitate, NASA a raportat că Gemini 8 a efectuat în premieră un randevu. De la start până la conectare, Gemini 8 a necesitat 6 ore și jumătate. Aceasta ar fi de opt ori mai rapid decât s-a reuşit în următorii 47 de ani, unde s-au necesitat cel puţin două zile. Gemini 11 susţine că a reuşit un randevu de la start până la conectare în 94 de minute, deci de 30 de ori mai rapid decât s-a reuşit în următoarele cinci decenii. De aici pot concluziona doar că deja randevu-urile misiunilor Gemini s-au născut din fanteziile scribilor istoriei NASA; mai ales când timpul total al acestor misiuni a fost prea scurt pentru un randevu real. Aici există o asemănare cu aterizarea modulului pe lună: aceasta a fost exersată în prealabil pe pământ, dar repetiţia generală nu a reuşit şi Armstrong a reuşit să se salveze doar ejectându-se cu scaunul de pilot. Că asta a funcţionat ulterior pe lună nu prea îmi vine să cred. Mai ales că o astfel de aterizare pe Pământ a reuşit pentru prima oară în 2015. Dar măsurătorile cu distanță laser au fost făcute și pe lună, și anume pe retroreflectoarele laser instalate de astronauți. Aceasta este dovada autenticității aselenizării. Sau au fost aceste reflectoare amplasate de misiuni fără echipaj? Primele măsurători ale distanţei Pământ-Lună au fost efectuate în 1962, deci cu 7 ani înainte de Apollo 11. Un impuls laser a fost trimis către lună şi s-a măsurat timpul până când fasciculul reflectat a putut fi detectat. Cu reflectoarele laser amplasate de Apollo 11 cam de 1000 de ori mai multă lumină reflectată ar fi trebuit să se întoarcă pe pământ faţă de lumina reflectată de solul selenar în mod normal. Dar această amplificare de 1000 de ori n-a putut fi niciodată măsurată, ci doar lumina care s-a putut aştepta să fie reflectată de solul lunar. Cu alte cuvinte, de fapt nici nu există reflectoare pentru laser pe lună, şi poveştile precum că luna s-ar depărta cu 3,82  0,07cm pe an de pământ sunt pure invenţii. Însă aceste poveşti sună bine, nu se poate demonstra contrariul şi apare mirarea până şi în rândul experţilor. Atunci înseamnă că astronauţii implicaţi au minţit toată viaţa. Doar n-au putut să reziste cu aşa ceva! În realitate, astronauţii au avut după atâtea minciuni cu siguranţă o viaţă grea. Totul a început câteva săptămâni după aterizare când după perioada de carantină au dat prima conferinţă de presă. Au avut nişte expresii pe feţe ca şi cum le-ar fi fost prezentate consecinţele dacă ar fi spus ceva neindicat. Armstrong a evitat în continuare apariţii în public. Dar la a 25-a aniversare a aselenizării el a fost invitat în Casa Albă unde a ţinut un discurs pentru studenţii invitaţi. El a menţionat că adevărul se află sub straturi protectoare care trebuie îndepărtate. Despre aselenizare nu a amintit nimic. Ce credeţi că ar fi spus la a 50-a aniversare? Majoritatea astronauţilor din misiunile Apollo au fost rugaţi să jure pe Biblie că s-au plimbat pe lună. Niciunul dintre ei nu a jurat, Buzz Aldrin chiar l-a tratat pe reporter cu un pumn în faţă. . Cineva cu siguranţă ar fi informat presa şi ar fi publicat astfel de rezultate pe Wikipedia! Aşa ceva am auzit de multe ori. Dar cu exemplul care urmează pot demonstra cum pe platforma Wikipedia tot ce nu se integrează în conceptul mass-media este sistematic şters. Wikipedia ca şi platformă este bine concepută. Toate schimbările pot fi urmărite şi există un site pentru discuţii, pentru întrebări şi propuneri. Un mare dezavantaj există totuşi la site-ul Wikipedia: autorii sunt anonimi şi astfel e posibil ca o organizaţie puternică să preia neobservat controlul asupra anumitor teme. Şi eu am trăit pe propria piele, cum un articol despre falsificarea pozelor la Apollo, pe care, în baza unui studiu al Universităţii Warwick l-am plasat pe Wikipedia, a fost imediat şters în baza unor argumente complet neconcludente. Când m-am apărat ca autor, am fost exclus din Wikipedia. Aici au lucrat și coordonat mai mulţi membri. Ei s-au comportat ca şi cum ar fi plătiţi pentru munca lor. Wikipedia are, în ce priveşte tehnica, articole foarte bune, în privința subiectelor sensibile însă domneşte o cenzură severă. . Aceasta este cea mai pură teorie a conspirației. Există vreo legătură cu alte teorii ale conspirației? Multe tematici la care se încearcă o suprimare a unei discuţii publice sunt etichetate drept „teorii conspirative”. O conspiraţie este când mai multe persoane elaborează un plan secret şi îl pun în aplicare fără să recunoască faptul că au făcut-o. Astfel, 11/9 este în orice caz o conspiraţie: Sau Bin Laden şi acoliţii săi, sau o altă organizaţie au conspirat în acest caz. Termenul de „teoreticieni ai conspiraţiei” se aplică însă aici doar asupra celor care pun versiunea oficială sub semnul întrebării. Aceasta povesteşte despre impactul a două avioane cu turnurile gemene WTC care a condiţionat prăbuşirea acestora. Un al treilea turn, WTC 7, s-a prăbuşit datorită unui incendiu în beci şi s-a năruit precum un turn care a fost aruncat în aer de o explozie. Apropo coloana 3: Al treilea astronaut la Apollo a fost Michael Collins. În 1968 el a avut probleme cu coloana vertebrală în zona lombară, a fost operat şi a trebuit să poarte mai multe luni un guler ortopedic. După însănătoşirea sa în 1968 el a fost nominalizat pentru misiunea Apollo. Aici vedem că de fapt n-au avut nevoie decât de un actor aici pe pământ. . Se vorbea despre conspirații înainte de 1969? Citez dintr-o cuvântare a lui Kennedy din 1961 ţinută faţă de redactori de presă: „Căci pe întreg pământul suntem confruntaţi cu conspiraţii lipsite de scrupule, care se bazează în primul rând pe mijloace camuflate pentru a-şi extinde sfera de influenţă – pe infiltraţie în loc de invaziune, pe răsturnare în loc de alegeri, pe intimidare în loc de alegeri libere, pe gherile nocturne în loc de armate în timpul zilei. Este un sistem care a obligat resurse materiale şi umane nemăsurate în construirea unei maşinării dens înnodate, extrem de eficiente, care leagă ţeluri militare, diplomatice, de servicii secrete, economice, ştiinţifice şi politice între ele. ... Şi poartă, zis pe scurt, războiul rece cu o disciplină marţială, cu care nicio democraţie din lume n-ar vrea să se pună rău. ... Vă rog să-mi acordaţi ajutorul vostru în colosala misiune de a informa şi a alarma poporul american. Căci am încredere totală în reacţia şi angajamentul cetăţenilor noştri din momentul în care vor fi informaţi pe deplin ...” Este aceasta o dovadă că există una sau mai multe organizaţii ascunse care în fundal trag sforile şi care controlează de exemplu şi guvernul american? Da, Kennedy îi spune pe nume. Dacă aceste organizaţii ascunse nu ar exista, atunci nu văd niciun motiv de ce nu s-ar discuta deschis despre aterizările pe lună şi de ce nu s-ar putea investiga amănunţit şi cazul 11/9. Trebuie ca cineva în fundal să tragă astfel sforile, căci însuşi guvernul democratic ales al SUA pune piedici ca astfel de evenimente să iasă la lumină. Acel cineva controlează deci şi guvernul SUA şi lucrează împotriva omenirii. Se arată că temele despre care nu sunt dorite discuţii publice sunt declarate drept teorii conspiraţionale. Dacă aselenizarea, considerată mama tuturor teoriilor conspiraţionale, este doar o fantomă, atunci cum stau lucrurile cu copiii ei? Nu vă lăsaţi amăgiţi. Analizaţi teme care poartă eticheta „teorie a conspiraţiei” cu atenţie sporită. Cunoştinţele pe care tocmai le-aţi asimilat vă ridică deasupra acestei etichetări ridicole. Întreaga istorie împreună cu referinţele corespunzătoare o găsiţi în cartea mea „50 JAHRE APOLLO 11 MOND-(F)LÜGE.” Bravo! Infogigant-ul nostru de astăzi, Andreas Märki a prezentat astfel 11 teme în nu mai mult de 663 secunde. De 7 ori s-a încadrat în timp şi a depăşit la celelalte coloane cu doar 11 secunde. Juriul mulţumeşte şi îl felicită pentru această realizare de excepţie. În elaborarea acestor informaţii zace adevărata performanţă a infogigantului! Kla.TV şi spectatorii săi se bucură deja de următorii infogiganţi care îşi vor comprima cele ştiute de ei pentru noi. Pe curând.

de la anm.

surse/linkuri: Buch: 50 Jahre Apollo 11: Die Mond-(F)lüge (von Andreas Märki)