Cum funcţionează războaiele moderne?

Sendungstext
herunterladen

PDF (.pdf)

Word (.docx)

24.07.2014 | www.kla.tv/3723

1. Destabilizarea • Agresorul aprinde focare de neliniște în țara țintă. • El destabilizează țara respectivă până la izbucnirea unor războaie civile. 2. Cum face acest lucru? • În primul rând, ia legătura cu toate grupările nemulțumite și pregătite de violență (rebeli / teroriști plătiți) din țara-țintă. • Nu contează dacă acești rebeli violenți sunt compuși din fani ai fotbalului, fanatici religioși, extremiști de stânga, de dreapta sau de altă natură. Important e doar să fie dispuși la violență, fără milă și loiali. • Agresorul promite fiecărei grupări o viață mai bună, cu drept la opinie și multe avantaje. • Astfel, fiecare persoană motivată — indiferent de motivație — luptă pentru impunerea propriilor obiective individuale. • Fiecare unitate teroristă care se formează pe acest drum acceptă temporar și alte grupări complet diferite. Fiecare grupă vede, deocamdată, doar avantaje în forța comună. • Deviza: „Sinergie înainte de toate! Lovim împreună, mărșăluim separat!” • Agresorul formează astfel grupuri teroriste eterogene. Dacă o grupare extremă refuză să colaboreze cu altele, agresorul nu are nicio problemă: o folosește separat, pentru misiuni speciale – cum ar fi atentatele sinucigașe, de exemplu. 3. Înarmare și finanțare • Prin intermediul mercenarilor din propria țară (sau chiar din alte țări), antrenează grupările rebele adunate anterior, transformându-le în grupuri teroriste. Dacă este posibil, face acest lucru în afara țării-țintă. • Înființează tabere de antrenament secrete, cât mai aproape de ținta sa. Dacă nu este posibil, aduce oamenii cu avionul, de oriunde ar fi. • Le furnizează rebelilor arme și muniție în cantități nelimitate. Le oferă salarii pentru luptă. 4. Atacul • Agresorul străin pune acum în aplicare, pas cu pas, planul său de luptă. • În funcție de strategie, atacă inclusiv civili și infrastructură civilă. • Scopul său: atragerea atenției maxime a opiniei publice și crearea unei nevoi de „ajutor extern”. • În centrul știrilor nu apare, bineînțeles, agresorul care a orchestrat totul, ci fie guvernul slab al țării-țintă, fie – la nevoie – rebelii (adică unitățile teroriste). 5. Scopurile reale ale agresorului sunt mereu aceleași: • Să slăbească cât mai mult ținta din interior. • Să atribuie vina, în mod țintit, obiectului atacului. • Să creeze confuzie maximă și sentimentul de neputință în rândul popoarelor. • Să câștige cât mai multă înțelegere pentru o intervenție militară din exterior. • Să răstoarne guvernul și să-l înlăture. • Să instaleze un guvern nou, format din rândurile rebelilor „declarați binevoitori”. • Să retragă trupele, lăsând țara să se prăbușească în haos total. • Să intervină din nou, radical, pentru a elimina toți „eroii” anteriori, care acum sunt numiți doar „teroriști”. • Să preia controlul țării sau al resurselor sale. • Să impună despăgubiri după bunul plac. 6. Să fie aclamat drept salvator. 7. Aceeași tactică, la scară largă! • Ceea ce agresorul a făcut cu grupuri de rebeli adunate din diverse părți într-o singură țară, face acum la scară mare. • Întregi state devin acum „trupele sale rebele alese”. • Cu acestea, înconjoară cei mai mari rivali ai săi – pe care altfel nu i-ar putea învinge singur. • În prealabil, provoacă tensiuni, pe care apoi le atribuie, în mod convenabil, marilor săi rivali. • Își determină „țările-rebeli” să atace, cu propriile lor armate și arme, marele său rival. • Abia după ce toate țările și-au epuizat muniția, și-au pierdut cei mai buni oameni și sunt ruinată, intervine adevăratul dușman al omenirii, agresorul autentic și instigatorul de război, pentru a-i învinge pe toți deodată. 8. Cine sunt marii perdanți? Toți cei care s-au lăsat amăgiți și folosiți de acest agresor perfid și instigator la război!

de la bb.

surse/linkuri: sursa: In die Zwischenablage kopieren (Sendungstext)