Complotul CEUTA, pact secret împotriva Spaniei - Ernst Wolff în dialog cu Krissy Rieger (interviu prescurtat)

Sendungstext
herunterladen

PDF (.pdf)

Word (.docx)

09.09.2026 | www.kla.tv/42513

Ce legătură există între recentul val de refugiați din Ceuta, conflictele din Orientul Mijlociu, o criză energetică de proporții, o inflație galopantă, un sistem financiar în colaps, „orașele de 15 minute” sau alte probleme acute? Veți afla acest lucru din acest interviu captivant cu Ernst Wolff. În timp ce mulți oameni privesc cu groază și îngrijorare crizele și evenimentele actuale, analistul financiar și economic Ernst Wolff atrage în mod repetat atenția spectatorilor săi asupra contextului și punctelor comune ale tuturor acestor evenimente. În vremuri în care crizele multiple se agravează, este nevoie mai mult ca oricând de oameni care „să recunoască legăturile și tiparele și să gândească lucrurile până la capăt”. [Complotul de la Ceuta, pact secret împotriva Spaniei – Ernst Wolff în dialog cu Krissy Rieger] [Krissy Rieger] Bună ziua, dragi prieteni! Astăzi îl avem ca invitat pe Ernst Wolff. Îți mulțumesc mult pentru timpul acordat. [Ernst Wolff] Mulțumesc pentru invitație. [Krissy Rieger] Cu mare plăcere. Și ce părere ai despre încălcarea frontierei la Ceuta? [Ernst Wolff:] Cred că este o manevră foarte reușită a serviciilor secrete și a miliardarilor sioniști din culise. Deci, toată treaba asta a necesitat, desigur, o pregătire foarte amplă și îndelungată, despre care noi nu am aflat nimic. Deci, să trecem mai întâi pe scurt în revistă geografia orașului Ceuta. Ceuta este o enclavă. Teritoriul aparține Spaniei, dar se află pe continentul nord-african, înconjurat de Maroc, la fel ca și Melilla. Deci acestea sunt cele două enclave care se află, de fapt, pe teritoriul Marocului, adică în Africa de Nord, dar care aparțin Spaniei. Și mai este și Sahara Occidentală, care are, de asemenea, o importanță deosebită în acest context. Aceasta se află între Maroc și Mauritania. Este o țară care, de fapt, nu aparține nimănui în acest moment. Există o organizație de eliberare, Polisario, care revendică această țară pentru sine. Atunci și Algeria revendică teritoriul respectiv. Așadar, există o mulțime de conflicte în această zonă. Iar acum s-a întâmplat următorul lucru: în anul 2020, Donald Trump a semnat Acordurile Abraham. Este vorba despre un acord între Israel și statele islamice, care ar avea ca scop instaurarea păcii în regiune. În realitate, acest acord prevede o cooperare militară și tehnică – în special în domeniul cibernetic. Deci, acest acord a fost încheiat în 2020 între Israel, Bahrain și Emiratele Arabe Unite, la care s-au alăturat ulterior Marocul și Sudanul. Deci, există un acord între Maroc și Israel privind colaborarea militară și colaborarea în domeniul digital. Apoi, în luna aprilie a acestui an, a fost încheiat un acord militar, conceput pentru o perioadă de zece ani, între SUA și Maroc. Un aspect interesant în acest sens este faptul că, în prezent, Marocul își procură 60 % din armament din SUA. Israelul își importă aproximativ 67-69 % din armament. Așadar, este un mare cumpărător de arme americane. Iar în urma acestui acord din luna aprilie a acestui an, guvernul marocan a fost atât de recunoscător față de SUA, încât a numit o autostradă după Donald Trump. Deci, în Maroc există o autostradă lungă de 1000 km, care se numește Donald Trump Highway. Deci, în culise au avut loc o mulțime de pregătiri. Apoi, bineînțeles, a izbucnit războiul cu Iranul. Iar în timpul războiului din Iran, Spania nu le-a permis americanilor să folosească bazele aeriene de acolo – astfel că a ajuns, practic, în vizorul SUA. Și, bineînțeles, SUA și Israelul vor să se răzbune pe Spania. Și ce au făcut acum? Au pus în scenă această criză a refugiaților, pentru că nimeni din lume nu crede că 60.000 de oameni s-ar aduna dintr-odată și ar trece granițele în doar șase ore. Deci, totul a fost pregătit în mod strategic și aceasta este o lovitură foarte clară. Și este important să avem în vedere că, în realitate, nu este vorba aici de un conflict între Maroc și Spania, pe de o parte, și SUA și Israel, pe de altă parte. Scopul este acela de a distrage atenția oamenilor și a opiniei publice mondiale de la cea mai mare înșelătorie care a avut loc vreodată în sistemul financiar. Chiar ieri am aflat că ministrul american al finanțelor, Scott Bessent, a declarat: „Suntem pe punctul de a încheia un acord cu Iranul.” Și imediat prețul petrolului a scăzut din nou, iar câțiva miliardari au câștigat din nou foarte, foarte mulți bani. Și ne aflăm în pragul unei catastrofe uriașe, a unei catastrofe financiare și economice de proporții uriașe. Și, desigur, trebuie să li se prezinte oamenilor un vinovat, iar migranții sunt prezentați drept vinovați. Acesta este întregul context. [Krissy Rieger] Am văzut și eu o mulțime de interviuri, adică cu migranții și jurnaliștii. Și ei au spus, de fapt, au zis: „Da, acum granițele sunt deschise. Mergeți, mergeți, mergeți! Treceți!” Și de aceea, ca să zicem așa, dintr-odată au trecut cu toții. Iar apoi au spus, câteva zile mai târziu: „Întoarceți-vă, copiii mei, întoarceți-vă!” Și asta, dar nici ei nu-și dau seama. Și mie mi se pare la fel de șocant felul în care oamenii sunt pur și simplu folosiți ca niște piese de șah. Deci: „Acum mergeți acolo și veți avea o viață mai bună.” „Da, mergem acolo.” Și apoi așa: „Întoarceți-vă, a fost doar o glumă.” „Bine, bine.” [Ernst Wolff] Ce e trist este că, până la urmă, totul și-a atins scopul. Deci, toată lumea s-a agitat din nou din cauza migranților. Toți oamenii din Europa sunt extrem de îngrijorați de următorul val de migrație, care va veni cu siguranță. Și toată lumea va fi atunci îndemnată să spună: „De fapt, nu oamenii de pe Wall Street și de pe toate bursele sunt responsabili pentru mizeria noastră, ci migranții.” Și, prin urmare, acești miliardari extrem de bogați au, desigur, mână liberă în culise. [Krissy Rieger] De ce crezi că, în final, relatările sunt atât de diferite? Deci, în cazul mass-mediei publice, se prezintă lucrurile astfel: au găsit singurele două femei și au arătat astfel că, săracele, au înotat o distanță mare, deși s-a văzut că au parcurs poate 130 de metri pentru o viață în sfârșit frumoasă și acum sunt tratate atât de rău de către Spania. [Ernst Wolff] Da, nu, nimic altceva decât ce tocmai am spus. Adică oamenii sunt ațâțați unii împotriva celorlalți. Deci, pe de o parte, sunt oamenii pentru care este absolut clar că migranții sunt cel mai rău lucru care există. Aceștia cer remigrația, la fel ca AfD, care, desigur, va profita de ocazie. Și atunci vor pretinde că totul va fi mult mai bine dacă îi trimitem pe toți migranții acasă. Pe de altă parte, sunt oameni care simt o mare compasiune față de soarta acestor oameni, pentru că, desigur, mulți dintre ei vor să vină la noi din cauza sărăciei. Iar când au loc acolo marile catastrofe cauzate de foamete, atunci este, desigur, o catastrofă umanitară de proporții inimaginabile. Dar cum poți să-i ațâți mai bine pe oameni unii împotriva celorlalți, prezentând știrile așa cum o fac, de exemplu, ARD și Tagesschau? [Krissy Rieger] Așa este. Aș spune, de asemenea, că, în principiu, soluția la această problemă constă în rezolvarea situației din țara în care se provoacă în mod deliberat război sau foamete, astfel încât oamenii de acolo să poată trăi. [Ernst Wolff] Da, dacă, de exemplu, SUA ar fi interesate ca situația din Maroc să se îmbunătățească, atunci nu ar interveni în felul acesta și nu ar încheia alianțe de apărare cu Marocul, ci s-ar asigura că guvernul marocan nu cumpără arme, ci, în schimb, se ocupă de hrănirea adecvată a populației. […] În cazul Ceutei, situația este următoarea: având în vedere că acolo avem un guvern cu orientare ușor de stânga, lupta se îndreaptă acum împotriva stângii. Cei de stânga sunt cei care vor să-i primească pe toți refugiații. Aici se spune că a avut loc din nou un atentat, așa că trebuie să luăm măsuri împotriva extremei drepte. Totuși, cei de pe partea dreaptă spun că vina le revine celor de stânga, pentru că ei sunt responsabili de faptul că migranții vin acum aici. Minunat. În acest fel, s-au ațâțat cele două părți una împotriva celeilalte, iar acum se poate continua cu agenda și se poate continua să se sărăcească oamenii, să-i înrobească și să-i conducă către o dictatură digitală. […] [Krissy Rieger] Și, într-adevăr, în Germania există foarte multe proiecte în derulare, care necesită atenție. Și, în loc să le rezolve, apare, de exemplu, această reformă a pensiilor, iar aici se spune că, da, pensia la 63 de ani, de exemplu, este pe cale să fie eliminată. Ăăă, ce părere ai despre asta? Adică, să muncești mai mult și să primești mai puțin. [Ernst Wolff] Acest lucru ilustrează cinismul glacial al epocii noastre, deoarece pe bursă se câștigă bani ca niciodată până acum. Miliardarii devin din ce în ce mai bogați în întreaga lume, iar celor săraci – adică tocmai celor mai săraci, celei mai sărace părți a populației, care se poate apăra cel mai puțin, pensionarilor – li se spune: „atenție, acum trebuie să facem economii pe seama voastră.” Asta arată, deci, în ce direcție se îndreaptă totul. Deci, situația nu se va îmbunătăți deloc, ci inegalitatea socială – și aceasta este, cred eu, cea mai mare problemă din lume în acest moment – pe lângă toate războaiele care se poartă. Dar această inegalitate socială continuă să se adâncească la nesfârșit. [Krissy Rieger] Și, mai ales, vezi că, pe de o parte, se discută despre asta, iar pe de altă parte, se spune: „Oh, se poate relaxa puțin frâna datoriei? Mai strângem niște bani”, dar nu ca să spui: „Bine, acum trebuie mai întâi să refac sistemul, să atrag din nou muncitori adevărați, ca totul să funcționeze din nou.” Nu, tu spui: „Facem economii pe seama ta.” Aici nu se va schimba nimic, aici nu se va îmbunătăți nimic. „Pe de altă parte, ne îndatorăm și mai mult, iar banii ăștia îi aruncăm apoi în Ucraina.” [Ernst Wolff] Da, din păcate, oamenii uită foarte repede. Deci, frâna datoriei a fost relaxată, și anume chiar cu puțin înainte ca domnul Merz să devină cancelar federal; el s-a asigurat că frâna datoriei va fi suspendată în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare. Așa că s-au alocat rapid vreo sută de miliarde. Când vine vorba de pensionari, se analizează minuțios fiecare milion în parte, iar la final aceștia primesc mai puțin decât primeau până acum. [Krissy Rieger] Da. Și următoarea problemă, de exemplu – se aud foarte multe rapoarte conform cărora depozitele de gaz sunt neobișnuit de goale. Ce crezi că ne așteaptă în această privință? [Ernst Wolff] Da, acesta este, acesta este un fapt și nu se aplică doar în Germania, ci în toate țările lumii. Rezervele strategice de petrol au fost atacate peste tot. Acestea au ajuns între timp la un nivel minim, adică la un nivel care nu a mai fost atins de 40–45 de ani. Și vedem, de fapt, că Strâmtoarea Hormuz este încă blocată. Așadar, ni se spun zilnic noi minciuni. În același timp, însă, constatăm că nu mai suntem deloc informați cu privire la evenimentele importante din Orientul Mijlociu, cum ar fi, de exemplu, faptul că în Arabia Saudită cea mai mare rafinărie de petrol din lume a fost grav avariată în urma unui atac cu drone. Nu s-a mai vorbit despre asta. Nu auzim absolut nimic în legătură cu asta. Așadar, se iau măsuri în mod sistematic pentru ca rezervele de petrol și de gaze naturale să fie din ce în ce mai reduse. Și asta îmi arată că suntem împinși, în mod conștient și intenționat, către o criză energetică extrem de gravă, care va duce la creșteri de prețuri peste tot, deoarece toate prețurile depind de energie. Și, pentru mine, aceasta este o strategie deliberată menită să alimenteze inflația. Trăim într-o perioadă caracterizată de cele mai mari niveluri ale datoriei. Tocmai Statele Unite au atins cel mai ridicat nivel al datoriei din toate timpurile. Și cum se pot elimina datoriile? Prin provocarea inflației. Și cred că, în acest moment, ne confruntăm cu o inflație galopantă, care ar putea degenera într-o hiperinflație, și că, în contextul acestei hiperinflații, s-ar putea introduce bani noi sub formă de CBDC-uri, adică monedă digitală emisă de banca centrală. Așadar, după părerea mea, ne așteaptă o toamnă care va aduce cu sine o schimbare radicală, una cu adevărat uriașă. [Krissy Rieger] Se vede clar că nu e așa doar în Germania. De exemplu, în ultima noastră discuție am vorbit și despre Rusia, care, la rândul ei, se confruntă cu o criză a benzinei. [Ernst Wolff] În acest moment, acesta este un fenomen mondial. Deci, adevărul este că nu trebuie să ne uităm la guverne. Guvernele nu sunt altceva decât marionete. Domnul Putin nu este altceva decât o marionetă a oligarhilor ruși, iar aceștia sunt interesați doar de propriile averi și de extinderea puterii lor. Este foarte posibil ca, la un moment dat, domnul Putin să fie lăsat deoparte. Sunt foarte sigur că și Donald Trump va fi înlăturat în curând. Nu trebuie decât să observi cum vicepreședintele său se distanțează din ce în ce mai mult de el. E totuși interesant faptul că J.D. Vance nu participă aproape niciodată la toate aceste conferințe de presă. Îl vedem mereu pe Marco Rubio, iar în ultima vreme, alături de el, fie pe domnul Hegseth, fie pe domnul Bessent, dar J.D. Vance nu apare niciodată. Deci, cred că Donald Trump își va fi îndeplinit rolul acela în curând și că va fi declarat țap ispășitor, împreună cu întreaga sa familie, pentru că, evident, s-au îmbogățit în ultima vreme. Atunci li se va spune oamenilor: „Acesta v-a indus în eroare. Acum mergem mai departe”, iar oamenii vor începe să-l urmeze pe alt lider oarecare. [Krissy Rieger] Dar îți poți imagina cu adevărat că cei care au cu adevărat ceva de spus privesc cu toții în aceeași direcție? Adică, așa cum ai spus tu, oligarhii ruși provoacă o criză energetică simultan în Germania, simultan în SUA și – adică, serios, să nu se spună – și în China, de exemplu, și să nu se spună ceva de genul: „Nu, noi facem exact opusul” sau „Atunci noi vom fi cei care, în final…” [Ernst Wolff] Nu sunt deloc proști. Știu foarte bine că sistemul financiar mondial este pe cale să se prăbușească. Deci, ne confruntăm cu cea mai mare datorie din toate timpurile. Avem cea mai mare masă monetară din toate timpurile. Nu mai există nicio cale normală de a salva acest sistem. Toată lumea știe asta. Și asistăm în acest moment la jefuirea totală și absolută a acestui sistem, despre care toți cei din interior știu că va fi în curând răsturnat. Acesta este contextul a tot ceea ce se întâmplă în acest moment. Și, bineînțeles, toți sunt de acord în privința asta. Desigur, au și interese diferite și încearcă mereu să-și ia unul altuia din câștiguri. Acest lucru este incontestabil. Dar există acest interes fundamental, precum și cunoștințele de bază, conform cărora sistemul nostru financiar, așa cum a funcționat timp de câteva sute de ani, nu mai funcționează în prezent. [Krissy Rieger] Și tu ce crezi, cum va evolua războiul cu Iranul? Deci, asta e situația, desigur, care trebuie cumva agravată. Asta înseamnă că… [Ernst Wolff] Da, situația se agravează în acest moment. Este interesant, de asemenea, faptul că acest conflict din Ceuta are oarecare legătură cu acest aspect, deoarece Ceuta se află, într-adevăr, pe Strâmtoarea Gibraltar. Strâmtoarea Gibraltar este o strâmtoare situată între Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Pe acolo trec toate armele. Adică toate armele pe care americanii nu numai că le trimit în Maroc, ci le trimit mai departe și în Israel, trec pe acolo. Deci, și asta e o stradă foarte importantă, pe care se desfășoară o mare parte din comerț. Așadar, dacă s-ar ajunge la un conflict deschis, acest lucru ar agrava și mai mult situația economică la nivel mondial. Și vedem, de fapt, că în Strâmtoarea Hormuz nu se întâmplă absolut nimic. Dimpotrivă, se răspândesc minciuni, precum cea de ieri a domnului Bessent, care tocmai a afirmat că, se pare, s-ar fi ajuns la un pas de încheierea unui acord. Bănuiesc că situația se va agrava și mai mult și că, la un moment dat, în următoarele 6, 8 sau 12 săptămâni, vom asista la o catastrofă de proporții uriașe, și anume că toate guvernele vor fi nevoite să-și recunoască falimentul și să le spună cetățenilor lor: „Ne pare rău, dar în acest moment nu mai avem rezerve de petrol și nici de gaze naturale.” Și atunci prețul petrolului și al gazelor naturale va crește vertiginos, iar apoi toate prețurile vor crește vertiginos și vom asista la o inflație care nu va mai fi de o singură cifră, ci de două cifre, ajungând astfel la niveluri mai ridicate decât cele înregistrate de la al Doilea Război Mondial încoace. [Krissy Rieger] Și tu ce crezi, cât de mult vor exagera? Adică într-adevăr să fie războaie civile uriașe sau ceva de genul ăsta, încât să ajungi într-o situație în care îți spui: „Bine, iată soluția”. Acesta este mediul digital… [Ernst Wolff] Nu știu până unde vor ajunge conflictele armate, dar bănuiesc că atunci se va reacționa într-un alt mod. Pentru asta trebuie să cunoști contextul general al agendei Forumului Economic Mondial. Ei pledează, de fapt, de mult timp pentru „orașele de cincisprezece minute”, de exemplu. Este foarte posibil ca atunci să fie introduse „orașele de cincisprezece minute” și ca supravegherea digitală să fie intensificată semnificativ, astfel încât, de exemplu, să mai avem voie să alimentăm cu combustibil doar o dată pe săptămână sau poate să putem cumpăra doar o anumită cantitate de benzină, iar achiziționarea anumitor produse să fie, de asemenea, restricționată. Pregătirile sunt deja făcute. Între timp, am trecut complet la digitalizare. Deci, cred că ne așteaptă o mulțime de măsuri restrictive, care sunt, desigur, legate, de exemplu, de identitatea digitală, care ar putea fi introdusă mai repede. Dar cred că, de exemplu, orașele de cincisprezece minute vor juca un rol foarte important în acest sens. [Krissy Rieger] Și acum, desigur, marea întrebare este: ce facem cu cunoștințele noastre? Așadar, hai să te pun într-un joc de rol. Imaginează-ți că locuiești acum în Germania, ai acolo propria ta căsuță și vrei să faci comerț. Știi, adică, chiar îți imaginezi că o să fie cu adevărat foarte, foarte îngrozitor. Ce să fac acum? [Ernst Wolff] Cred că cel mai important lucru în acest moment este să ne păstrăm calmul și să ne informăm despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, pentru că asta ne ajută, cel puțin, să nu pierdem legătura cu realitatea. Atunci aș spune că... m-aș pregăti pentru o creștere foarte puternică a inflației. Deci, mi-aș face provizii de alimente cu termen lung de valabilitate; dacă m-aș afla la limita inferioară a veniturilor, mi-aș face într-adevăr provizii de alimente pentru două-trei luni. Acum, în măsura în care acest lucru este într-adevăr posibil. Și atunci m-aș asigura în orice caz să nu am prea mulți bani în contul meu bancar, pentru că mă aștept și la o criză bancară de amploare, iar o astfel de criză va însemna că băncile vor declara o zi de închidere forțată și că, efectiv, nu se va mai putea retrage numerar de la bancomate. Așadar, aș spune că, în acest moment, ar fi bine să ai la dispoziție o rezervă de numerar pentru aproximativ trei luni. Altfel, aș spune că nu aș miza pe bani, pe conturi de economii și așa mai departe. Aș renunța la asigurările de viață și la toate celelalte tipuri de asigurări, dacă ar fi posibil, aș prefera să-mi primesc banii și aș cumpăra bunuri materiale cu acești bani. […] Așadar, nu pot decât să recomand tuturor celor care dispun de câteva economii să le investească mai degrabă în argint sau în alte bunuri tangibile. […] De exemplu, nici eu nu aș emigra în acest moment, pentru că emigrarea necesită o pregătire îndelungată. Trebuie să știi unde te duci, trebuie să cunoști limba și așa mai departe. Dar să emigrezi așa, în grabă, în ultimul moment, mi se pare foarte, foarte neplăcut. Totuși, trebuie să spun că, dacă aș locui în anumite orașe mari, dacă aș locui în apropierea unor stații de tratare a apei, a unor centrale electrice sau a unor baze militare, atunci mi-aș pregăti măcar un plan B. Unde pot merge dacă ar avea loc într-adevăr vreun atac cu drone în Germania? Trebuie să ții cont de asta. Nimeni nu știe dacă se va întâmpla, dar este întotdeauna foarte liniștitor să știi dinainte ce ai de făcut în cazul în care se produce cel mai rău scenariu. Așadar, mi-aș face un plan B pentru toate aceste scenarii de coșmar, apoi aș spera ca acestea să nu se întâmple, dar, în orice caz, aș fi pregătit pentru eventualele catastrofe care ar putea avea loc. [Krissy Rieger] Și ce părere ai despre Elveția? [Ernst Wolff] […] Cred că Elveția este relativ sigură, deoarece a fost întotdeauna un refugiu pentru cei extrem de bogați, iar aceștia vor continua să se asigure că Elveția rămâne neutră și că, într-adevăr, nu vor avea loc atacuri pe teritoriul ei. Dar trebuie să recunoaștem că, de exemplu, chiar și Austria este pur și simplu lipsită de interes pentru politica mondială. Nu cred că ar trebui să ne așteptăm la atacuri cu drone de amploare asupra orașelor mai mici din Austria. Dar cred, de asemenea, că la noi va fi la fel. Așadar, dacă locuiești undeva la noi – fie că este vorba de Schleswig-Holstein, Bavaria sau Baden-Württemberg –, dacă locuiești la țară și nu chiar lângă o bază militară, un aeroport militar sau o centrală electrică, atunci poți presupune că vei fi ferit de eventualele atacuri. Dar e grav că trebuie să vorbim deloc despre așa ceva. Așadar, trebuie să recunosc că, până acum zece ani, nu aș fi crezut niciodată, absolut niciodată, că va trebui să vorbesc vreodată despre astfel de lucruri. Așadar, trăim într-o perioadă cu adevărat foarte, foarte grea în acest moment.[…] [Krissy Rieger] Da, deci, îți mulțumesc mult pentru toate informațiile, pentru soluțiile tale și, desigur, ne auzim data viitoare. [Ernst Wolff] Cu siguranță avem destule subiecte.

de la ah

surse/linkuri: Creative Commons Lizenzen https://www.creativecommons.org/licenses/
https://www.youtube.com/watch?v=Hag8vXZo86U&t=255s