Razboi modern împotriva Europei: vapoare americane aduc mase de refugiati în ...

Razboi modern împotriva Europei: vapoare americane aduc mase de refugiati în Europa

14.10.2015

Bună seara, stimaţi telespectatori! Catastrofa refugiaţilor preocupă susţinut politicienii europeni. După spusele ministrului de interne german, Thomas de Maiziere, în Libia aşteaptă mai departe un milion de refugiaţi pentru a trece Marea Mediterană în U.E. Este o adevărată migrare apopoarelor, a spus politicianul creştin-democrat european, Elmar Bruck, către Reuters. Salvarea din Marea Mediterană e importantă, dar nu ajută cu adevărat.Dacă folosim mai multe vapoare, vor aştepta în curând 2 milioane de oameni. Deja cu ani înainte au fost avertizaţi politicienii UE, că ruperea relaţiilor cu Gaddafi vor destabiliza Libia şi vor periclita graniţa de sud a UE. Cu înscenarea SUA de înlăturare a lui Gaddafi s-a sfârşit şi practica lui de a ţine ordine, care a asigurat UE o graniţă de sud sigură. Într-un contract cu UE, Gaddafi s-a angajat că îi va aduna pe refugiaţi în lagăre şi nu îi va trimite în bărci către Europa, ci înapoi în ţările lor de baştină. Gaddafi a fost un dictator, a recunoscut comisarul UE Oettinger, dar el a organizat acolo anumite reguli în concordanţă cu noi. Acum avem acolo un haos cu miliţieni. Şi vorbitorul politic de externe, Martin Schäfer, a spus: ceea ce vedem noi acum e urmarea unei intervenţii militare, care a şters regimul lui Gaddafi, dar nu a instalat nimic în locul lui. Vor rămâne oare vocile care avertizează de primirea nelimitată a refugiaţilor tot aşa neauzite, ca şi acelea care au avertizat împotriva căderii lui Gaddafi? La întâlnirea G7 din aprilie, miniştrii de externe au fost cu toţii de părere că problema refugiaţilor se va putea rezolva doar dacă se restabilizează Libia. Dar cum se rezolvă aceasta practic, nu o ştie nimeni. Primul ministru italian, Mateo Renzi, vrea să acţioneze pentru rezolvarea acestei probleme cu duritate împotriva călăuzelor care aduc în mod ilegal refugiaţi în Europa. Pentru cunoscătorii scenei este însă îndoielnic dacă lupta împotriva călăuzelor poate fi câştigată, căci aceştia sunt doar persoane folosite, uşor de înlocuit. Adevăraţii trăgători de sfori ar rămâne în continuare în fundal şi cu greu ar putea fi ajunşi. În spatele zecilor de mii care vin anual în Europa se ascunde o industrie, care pro refugiat încasează până la zece mii de euro. Câştigul după traficul de oameni e depăşit doar de comerţul cu droguri. Cine sunt însă acei trăgători de sfori cu sânge rece, la care se ajunge atât de greu? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să vedem de unde vin aceşti refugiaţi. Aceştia sunt din ţările aşa-numitei „primăveri arabe“ sau din ţări asemănătoare, care au fost loviţi de nelinişti şi distrugeri provocate din afară şi care de atunci nu-şi mai găsesc liniştea. Aici se recrutează oameni de către industria de refugiaţi, cu promisiuni ale unei „viitor de aur“ în Europa. În parte, acest lucru este susţinut de media locală. Şi din Africa neagră se recrutează oamenii, dintre care mulţi mor în timpul traversării Saharei, mai mulţi decât pe mare. Dar despre asta, media tace. Ajunşi în final în Italia, mulţimea de azilanţi, cărora autorităţile italiene nu îi mai face faţă, primesc paşapoarte şi bani şi se trimit ţintă în Germania. Acolo, azilanţii supraaglomerează lagărele de primire, iar spitalele şi autorităţile sunt suprasolicitate, cu toată bunăvoinţa şi întâmpinarea cordială. Cel târziu acolo, imigranţii observă că „viitorul de aur“ făgăduit în Europa nu corespunde realităţii şi nici nu este posibil. Deci nu e de mirare că aceşti oameni păcăliţi şi dezamăgiţi prezintă un potenţial de nelinişte socială. Dar cine instrumentalizează oamenii? Deci nu numai imigranţii, ci şi industria imigranţilor, lacomă de profit, şi nu în ultimul rând bunăvoinţa de ajutor a ţărilor gazde, abuzate într-un mod atât de perfid? Surprinzător, refugiaţii relatează privitor la această întrebare, că vapoarele care i-au transportat circulă sub steag SUA. Cum se pare, în spatele acestui exod al popoarelor are regia guvernul SUA şi oligarhia financiară din fundal. Dar ce îi determină să infiltreze ilegal refugiaţi în Europa? Sunt doar motive umanitare, dezinteresate, demne de laudă? Greu de crezut, căci ei înşişi protejează graniţele împotirva refugiaţilor în mod nemilos şi dur. Astfel, de exemplu, graniţa cu Mexicul e asigurată cu un gard de 5 metri înălţime care se întinde peste 3169 km. 17.000 de grăniceri patrulează de-a lungul gardului şi, folosind avioane, elicoptere, camere de luat vederi, drone şi senzori care reacţionează la trepidaţii de pământ. Cine e prins trecând graniţa, e dus înapoi în Mexic. În schimb, vapoare SUA aduc cu miile refugiaţi în Europa. Cum ar reacţiona guvernul american dacă vapoare franceze sau italiene ar transporta imigranţi mexicani în ţara lor? Asta e o întrebare-cheie în abordarea problemei refugiaţilor. Pentru ţările europene, o strategie permanentă a SUA aduce cu sine probleme existenţiale. La fel ar fi şi în SUA. De aceea, acolo graniţele sunt închise impenetrabil. Astfel se dovedeşte a fi această iniţiere artificială a imigrării drept un război modern al guvernului american şi al oligarhiei finaciare din spatele acestuia. Se poate exprima şi astfel: întâi au căzut bombele în Libia, iar în Europa cad simbolic acum refugiaţii – o problemă extrem de explozivă. Deci, acesta nu este altceva decât un război economic şi financiar inteligent pus la cale împotriva Europei, în special împotriva Germaniei. Dar e şi un război social, căci conţine de asemenea destrămarea familiei, locuri de muncă, cultura, educaţia. Ţelul acestui război este conturat clar şi este acelaşi ca la aşa-zisa „primăvară arabă“. Europa să fie destrămată ca mărime economică, economică şi culturală, începând la fiecare ţară în parte. În urmă rămâne un terci imens european, destabilizat şi fără identitate naţională. Un haos şi un dezastru, care, la capătul puterilor, se încadrează în noua ordine mondială a oligarhiei financiare, lucru cu care altfel statele naţionale ale Europei nu ar fi fost de acord niciodată să o facă. La fel de puţin cum nici statele înfloritoare nu au vrut-o înainte de primăvara arabă. La aceasta, stimaţi telespectatori, se merită să ne gândim. O seară bună.

de la mb/hm

surse/linkuri: Radio SRF 1 7.00 Uhr-Nachrichten http://deutsche-wirtschafts-nachrichten.de/2015/04/20/cdu-sieht-eine-echte-voelkerwanderung-von-libyen-nach-europa/
http://www.pi-news.net/2011/12/die-grenze-zwischen-usa-und-mexiko/
Magazin2000Plus/ Nr.36