Diese Website verwendet Cookies. Cookies helfen uns bei der Bereitstellung unserer Dienste. Durch die Nutzung unserer Dienste erklären Sie sich damit einverstanden, dass wir Cookies setzen. Bei uns sind Ihre Daten sicher. Wir geben keine Ihrer Analyse- oder Kontaktdaten an Dritte weiter! Weiterführende Informationen erhalten Sie in der Datenschutzerklärung.
Ceea ce a fost dezvăluit deja în 1992 în săptămânalul mexican "Proceso", stârneşte în prezent din nou indignare: Din gura comandantului consiliului suprem al francmasonilor din Mexic, Carlos Vazquez Rangel au fost auzite următoarele – citez: "În cele opt blocuri care alcătuiesc Cetatea Vaticanului, există nu mai puțin de patru loje ale francmasoneriei scoţiene."
Un părinte a depus mărturie în această privință, şi anume că în anumite țări, în care biserica nu poate funcționa, aceste loji masonice sunt cele care desfășoară în secret afacerile Vaticanului.[weiterlesen]
Ceea ce a fost dezvăluit deja în 1992 în săptămânalul mexican "Proceso", stârneşte în prezent din nou indignare: Din gura comandantului consiliului suprem al francmasonilor din Mexic, Carlos Vazquez Rangel au fost auzite următoarele – citez: "În cele opt blocuri care alcătuiesc Cetatea Vaticanului, există nu mai puțin de patru loje ale francmasoneriei scoţiene."
Un părinte a depus mărturie în această privință, şi anume că în anumite țări, în care biserica nu poate funcționa, aceste loji masonice sunt cele care desfășoară în secret afacerile Vaticanului.
În cursul unor cercetări intense și prin lucrări de lămurire, în momentul de faţă sunt adunate dovezi puternice la nivel mondial care aduc la lumină revelații explozive ale acestei legături strânse a Vaticanului cu francmasoneria scoţiană.
Au fost luptele de decenii dintre biserica catolică şi francmasonerie doar de ochii lumii?
Totodată, publicului larg nu i s-a spus cine a fost creatorul celui mai mare rit masonic, aşa-zisului „rit scoţian” sub forma în care este practicat actualmente: nu a fost altul decât Albert Pike, cunoscut ca satanist practicant şi cunoscut cofondator al bisericii Satanei.
În anii 1859-1891, Pike a avut funcţia de comandant suprem al francmasoneriei scoţiene.
Tocmai această conexiune semnificativă incită minţile din întreaga lume: în opera sa masonică de bază, »Moralsand Dogma«, Albert Pike scrie: „Yes, Luzifer is God … luzifer, God of Light and God of good is struggling for humanity against Adonay, the God of Darkness and Evil .. !” (pe româneşte: Da, Lucifer e Dumnezeu, Lucifer, dumnezeu al luminii şi al binelui luptă pentru omenire împotriva lui Adonai, dumnezeul întunericului şi al răului!) În vorbe de netăgăduit, Pike declară Satana drept cel bun, iar pe dumnezeul bibliei, Creatorul, drept cel rău. Aşa ceva este bineînţeles foarte neliniştitor pentru mulţi oameni. În timp ce în afară era atestată o continuă rivalitate între Vatican şi francmasonerie, a ieşit la iveală că Ioan Paul I, care a fost papă doar timp de 33 de zile şi care se pretinde că ar fi fost victima unei crime rituale, era chiar el francmason activ. Ioan Paul I l-a recomandat pe francmasonul luciferian G. Carducci drept exemplu pentru tineret, care este autorul cunoscutului imn satanic: „Și deja tremură mitre și coroane! Bucură-te, Satan, o, rebeliune, o, putere răzbunătoare a rațiunii ".
Carducci a fost fondatorul francmasoneriei propagandistice în Italia, el a fondat Propaganda Due, loja P2, din care a făcut parte mai târziu ca membru şi confidentul lui Voitila, cardinalul Marcincus. În ianuarie 1996, Marele Orient al Italiei i-a oferit papei Ioan Paul al II-lea premiul "Galileo Galilei Award" , cea mai mare distincţie a masoneriei italiene, pe motiv că astfel distinsul s-a angajat pe perioada »pontificatului „său” pentru valorile francmasoneriei universale«.
Pentru o mai bună înțelegere, vom compara exact cuvintele din dicționar referitoare la cuvântul-cheie, Lucifer. Anterior, Lucifer a fost cunoscut ca prenume numai din ecleziastica latină. Dintotdeauna, acest nume a fost considerat ca nume propriu al Satanei, adică al diavolului. În cazul în care acest nume apare TOT MAI DES în mod deschis în cultul latin, atunci acestea sunt anunțuri foarte semnificative!
Să citim deci: Lucifer, latină ecleziastică: Lucifer -ul;. a lui: diavolul, satana (Definiție lexicon). Lexiconul Duden defineşte clar Lucifer drept nume în ecleziastica latină pentru diavol sau satana.
În timp ce cantorul cântă în latină la Liturghia de Paști liber și deschis despre Lucifer (Exsultet), textele germane ale imnurilor catolice ascund numele "Lucifer" sub "Luceafărul". Cu toate acestea, biblia latină Vulgata nu foloseşte (de exemplu pentru Isus), ca și Luceafăr sau Steaua dimineţii nicăieri "Lucifer", ci doar "stellasplendidamatutina".
Descoperirea acestei clare disimulări a lui "Lucifer", produce în prezent o indignare la nivel mondial. Dacă rămânem credincioși vechii definiții a lexiconului Duden, cantorul catolic cântă în liturghie exact: »Lucifer cu flăcările sale să apară dimineața. Acel Lucifer, subliniez, care nu cunoaște decăderea, Hristos, Fiul tău, care s-a întors de jos. El a iluminat senin rasa umană și trăiește și domnește veşnic.«
24.06.2016
Ceea ce a fost dezvăluit deja în 1992 în săptămânalul mexican "Proceso", stârneşte în prezent din nou indignare: Din gura comandantului consiliului suprem al francmasonilor din Mexic, Carlos Vazquez Rangel au fost auzite următoarele – citez: "În cele opt blocuri care alcătuiesc Cetatea Vaticanului, există nu mai puțin de patru loje ale francmasoneriei scoţiene." Un părinte a depus mărturie în această privință, şi anume că în anumite țări, în care biserica nu poate funcționa, aceste loji masonice sunt cele care desfășoară în secret afacerile Vaticanului. În cursul unor cercetări intense și prin lucrări de lămurire, în momentul de faţă sunt adunate dovezi puternice la nivel mondial care aduc la lumină revelații explozive ale acestei legături strânse a Vaticanului cu francmasoneria scoţiană. Au fost luptele de decenii dintre biserica catolică şi francmasonerie doar de ochii lumii? Totodată, publicului larg nu i s-a spus cine a fost creatorul celui mai mare rit masonic, aşa-zisului „rit scoţian” sub forma în care este practicat actualmente: nu a fost altul decât Albert Pike, cunoscut ca satanist practicant şi cunoscut cofondator al bisericii Satanei. În anii 1859-1891, Pike a avut funcţia de comandant suprem al francmasoneriei scoţiene. Tocmai această conexiune semnificativă incită minţile din întreaga lume: în opera sa masonică de bază, »Moralsand Dogma«, Albert Pike scrie: „Yes, Luzifer is God … luzifer, God of Light and God of good is struggling for humanity against Adonay, the God of Darkness and Evil .. !” (pe româneşte: Da, Lucifer e Dumnezeu, Lucifer, dumnezeu al luminii şi al binelui luptă pentru omenire împotriva lui Adonai, dumnezeul întunericului şi al răului!) În vorbe de netăgăduit, Pike declară Satana drept cel bun, iar pe dumnezeul bibliei, Creatorul, drept cel rău. Aşa ceva este bineînţeles foarte neliniştitor pentru mulţi oameni. În timp ce în afară era atestată o continuă rivalitate între Vatican şi francmasonerie, a ieşit la iveală că Ioan Paul I, care a fost papă doar timp de 33 de zile şi care se pretinde că ar fi fost victima unei crime rituale, era chiar el francmason activ. Ioan Paul I l-a recomandat pe francmasonul luciferian G. Carducci drept exemplu pentru tineret, care este autorul cunoscutului imn satanic: „Și deja tremură mitre și coroane! Bucură-te, Satan, o, rebeliune, o, putere răzbunătoare a rațiunii ". Carducci a fost fondatorul francmasoneriei propagandistice în Italia, el a fondat Propaganda Due, loja P2, din care a făcut parte mai târziu ca membru şi confidentul lui Voitila, cardinalul Marcincus. În ianuarie 1996, Marele Orient al Italiei i-a oferit papei Ioan Paul al II-lea premiul "Galileo Galilei Award" , cea mai mare distincţie a masoneriei italiene, pe motiv că astfel distinsul s-a angajat pe perioada »pontificatului „său” pentru valorile francmasoneriei universale«. Pentru o mai bună înțelegere, vom compara exact cuvintele din dicționar referitoare la cuvântul-cheie, Lucifer. Anterior, Lucifer a fost cunoscut ca prenume numai din ecleziastica latină. Dintotdeauna, acest nume a fost considerat ca nume propriu al Satanei, adică al diavolului. În cazul în care acest nume apare TOT MAI DES în mod deschis în cultul latin, atunci acestea sunt anunțuri foarte semnificative! Să citim deci: Lucifer, latină ecleziastică: Lucifer -ul;. a lui: diavolul, satana (Definiție lexicon). Lexiconul Duden defineşte clar Lucifer drept nume în ecleziastica latină pentru diavol sau satana. În timp ce cantorul cântă în latină la Liturghia de Paști liber și deschis despre Lucifer (Exsultet), textele germane ale imnurilor catolice ascund numele "Lucifer" sub "Luceafărul". Cu toate acestea, biblia latină Vulgata nu foloseşte (de exemplu pentru Isus), ca și Luceafăr sau Steaua dimineţii nicăieri "Lucifer", ci doar "stellasplendidamatutina". Descoperirea acestei clare disimulări a lui "Lucifer", produce în prezent o indignare la nivel mondial. Dacă rămânem credincioși vechii definiții a lexiconului Duden, cantorul catolic cântă în liturghie exact: »Lucifer cu flăcările sale să apară dimineața. Acel Lucifer, subliniez, care nu cunoaște decăderea, Hristos, Fiul tău, care s-a întors de jos. El a iluminat senin rasa umană și trăiește și domnește veşnic.«
de la is.
http://www.youtube.com/watch?v=sUN-XEU6HUc
https://www.youtube.com/watch?v=d2X_ROR-zEA
https://www.youtube.com/watch?v=Pa4nsCYzM1w