Medicamentele psihotrope cauzeaza în general bolile pe care ar trebui sa le vindece

24.09.2015

În 2013, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, pe scurt OECD, a publicat raportul anual cu privire la frecvența de administrare de antidepresive. Acestea sunt medicamente administrate pentru tratarea depresiilor. Consumul de antidepresive a crescut dramatic în ultimii 10 ani în ţările OECD. În unele ţări, la mai mult de 1 din 10 adulţi li s-a prescris un medicament antidepresiv. Islanda, Australia şi Canada sunt în capul listei. În Islanda, în 2011, doza zilnică era de aproximativ 100 la 1.000 de locuitori. Şi în Germania numărul de prescripţii a crescut drastic: de la 20 de doze pe zi la 1.000 de locuitori în anul 2000 la 50 de doze pe zi la 1.000 de locuitori în anul 2011. Noţiunea de depresie descrie o tulburare psihică cu trei simptome principale: stare de apăsare, dezinteres sau tristețe, lipsă de motivație sau oboseală accentuată. Dar cum s-a ajuns de fapt, ca boli psihice precum depresia să fie de fapt tratate cu medicamente? De la sfârşitul secolului 19, psihiatrii au căutat căi pentru a clasifica îmbolnăvirile psihice. Eforturile lor le-au documentat în diverse ediții ale "Manualului Diagnostic şi Statistic al deranjamentelor mintale", pe scurt DSM. Acesta a fost publicat pentru prima oară în anul 1952 de către "American Psychological Association", pe scurt APA, cea mai mare asociaţie de psihologie din America de Nord. Descrierea tulburărilor psihice nu s-a bazat aici pe o metodă științifică, ci pe un vot de opinie în scris de la zece la sută din psihiatrii, care erau membrii APA. Când medicamentele sedative, cum ar fi Valiumul, au apărut pe piață, psihiatria a fost în căutarea unei explicații biologice pentru prescrierea de medicamente în cazul tulburărilor psihice. În 1950, psihiatrul Dr. Joseph Schildkraut a publicat următoarea teorie, citez: „Problemele psihice pot fi eventual cauzate de dezechilibrul neurotransmiţătorilor, aceştia sunt agenţi mesageri chimici produşi în creier.“ Dar teoria dezechilibrului chimic în cazul de depresie a fost contrazisă deja în 1984. La acea vreme, oamenii de ştiinţă au reuşit pentru prima dată să măsoare lichidul cefalorahidian la pacienţi cu depresie. Valoarea serotoninei, un neurotransmiţător la nivelul creierului, a avut o valoare ba înaltă, ba joasă, indiferent dacă oamenii au fost deprimaţi sau sănătoși. Studii științifice suplimentare confirmă acest lucru. Un studiu a fost de exemplu publicat în anul 1994 în JAMA Psychiatry (= Journal of American Medical Association), un jurnal medical. Acesta a arătat ca o reducere a serotoninei şi la pacienţii depresivi netrataţi nu a agravat depresia. În 2001, British Journal of Psychiatry a publicat un alt studiu în care au fost repetate experimentele. Cercetătorii au măsurat în timpul experimentului concentrația de serotonină din creier. Ei au demonstrat că o dietă săracă în serotonină scade concentrația de serotonină din creier. Cu toate acestea, la oameni sănătoși n-a provocat nici un fel de depresie. Aceasta înseamnă că nu există un dezechilibru chimic al neurotransmițătorilor în creier în cazul bolilor psihice. Cu toate acestea, din 1952 încoace, pacienţi bolnavi psihic sunt trataţi regulat cu medicamente care printre altele modifică metabolismul serotoninei în creier. Ce schimbări în creier produc deci medicamentele psihiatrice? În 1996, a fost publicat de către Stephan Hymen, fostul director al celui mai mare centru de cercetare din lume pentru tulburări mentale, un studiu în "Jurnalul American de Psihiatrie". Studiul arată că: - medicamentele psihiatrice produc tulburări ale neurotransmiţătorilor, deci a mesagerilor din creier. - Ca răspuns, creierul dezvoltă o serie de ajustări în scopul de a-şi menține echilibrul în mediul său intern.- Ca urmare, după câteva săptămâni, creierul nu mai funcţionează cum ar corespunde stării sale normale. Astfel, trebuie să ajungem la concluzia că medicamentele psihiatrice - cel puţin în majoritatea cazurilor - cauzează de fapt acele boli pe care ar trebui – chipurile - să le vindece. Acest lucru este confirmat şi de alte studii care compară progresul bolii la pacienţii bolnavi psihic, cu și fără terapie medicamentoasă. În aceste studii se poate observa că pacienții tratați în mod regulat cu medicamente, cad mult mai frecvent în recidivă în comparaţie cu cei care au fost tratați fără medicație. Acest fapt este denumit "sindromul de ușă rotativă". Rata de recidivă a crescut cu administrarea de medicamente de la 55% la 69%. În plus, aceste recidive se manifestă mai sever decât la pacienţii care nu au luat medicamente. Ce concluzie rezultă deci din aceste fapte? După ani de cercetare cu privire la acest subiect, Peter Götzsche, profesor de design în cercetarea clinică, şi Robert Whitaker, un jurnalist american, rezumă astfel, citez: "Medicamentele psihotrope nu elimină dezechilibrele chimice, ele le provocă. Dacă le luați mai mult de câteva săptămâni, acestea provoacă boala pe care ar trebui să o vindece. Am făcut din tulburări psihice, care în trecut de multe ori au fost o boală trecătoare, prin medicamentele utilizate de noi, boli cronice."

de la ch

surse/linkuri: http://www.spiegel.de/gesundheit/diagnose/oecd-studie-menschen-aus-reichen-laendern-nehmen-mehr-antidepressiva-a-934761.html
https://www.youtube.com/watch?v=YfrE-o4TdDI
http://www.depression-heute.de/vorurteile.html?id=20
http://www.anti-zensur.info/azkmediacenter.php?mediacenter=conference&topic=6&id=40
Tödliche Medizin und organisierte Kriminalität, Buch von Peter C. Götzsche http://www.bgsp-ev.de/pdfs/Whitaker%20deutsch.pdf
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7944875
http://bjp.rcpsych.org/content/178/5/399.full.pdf+html