21. AZK – Dr. Michael Brunner: Demnitatea omului este etalonul legii - orice altceva este nedreptate

25.08.2025 | www.kla.tv/38658

Informații generale privind reglementările legale și regulile AZK pot fi găsite la sfârșitul prezentării. [Ivo Sasek] Deci, după prezentarea valoroasă a Dr. Broudy din Japonia, am ajuns acum la un vorbitor de înaltă calitate din Austria. Deține un doctorat în drept și se ocupă de problema centrală a modului de abordare a normelor juridice nedrepte, adică ilegale, a consecințelor acestora, mai exact cum ne putem comporta cu acestea. Dar știți, pentru cetățenii obișnuiți ca mine sau ca noi, nu pot exista norme juridice nedrepte. Asta ar fi ca un Moș Crăciun rău pentru noi. De aceea, nici măcar nu luăm în considerare ideea că o astfel de nedreptate ne-ar putea încălca demnitatea și personalitatea. Dar tocmai aceasta este o concepție generală greșită! Iar în contextul acestei concepții greșite periculoase, Dr. jurist Michael Brunner va aborda acum cele șase teze ale sale și va arăta căile de ieșire din această dilemă prea puțin recunoscută, Dar înainte de a-i ura bun venit la stadion, să aruncăm o privire rapidă asupra CV-ului său. [Speaker] Dr. Michael Brunner și-a obținut doctoratul în drept în 1990 și a lucrat ca avocat în Austria timp de 31 de ani. A fost un critic activ al măsurilor împotriva coronavirusului din martie 2020, depunând plângeri împotriva măsurilor împotriva coronavirusului la Curtea Constituțională, luând cuvântul la demonstrații, publicând videoclipuri etc. Și acum o trecere în revistă a carierei sale politice: Octombrie 2020: Fundația "Avocați pentru Drepturi Fundamentale - Avocați pentru Iluminism" din Viena februarie 2021: Fondarea partidului politic "MFG - Menschen Freiheit Grundrechte" Din toamna anului 2021: Partidul său intră în parlamentul landului Austria Superioară; Succesele electorale în alegerile pentru consiliile locale din Austria Superioară, Austria Inferioară și Tirol Toamna 2022: Candidatul MFG la alegerile prezidențiale din toamnă. S-a poziționat ca un adversar al establishmentului politic. iulie 2023: Membru fondator al "International Attorneys of Law", o asociație internațională care se concentrează asupra legislației din întreaga lume. Noiembrie 2023: Statutul de emerit [pensionare a unui profesor sau conferențiar universitar] ca avocat activ. Din decembrie 2023, diverse activități de predare și continuarea activităților juridice în calitate de consultant etc. Dr. Brunner vorbește astăzi despre "Demnitatea umană este măsura dreptului - orice altceva este greșit" [Dr. Brunner:] Aș dori să vă urez tuturor un călduros bun venit și aș dori să vă mulțumesc în mod special pentru că mi-ați permis să îmi aduc astăzi contribuția la acest subiect foarte important, privind calificarea juridică a legilor nedrepte și consecințele acestora. "Demnitatea umană este măsura dreptății. Demnitatea umană trebuie să fie măsura dreptului sau a legii, altfel este nedreptate." Legea și dreptatea nu sunt noțiuni echivalente Legea nu trebuie să fie dreptate. Dreptatea sau justiția nu trebuie să fie lege. Dar dreptul sau legea fără dreptate, fără justiție este nedreptate. Dreptatea este întotdeauna dreptate. Ce este dreptatea în sens juridic? Dreptatea este o evaluare a cunoștințelor. A trata lucrurile egale în mod egal, a trata lucrurile inegale în mod inegal. Sau să acționezi în așa fel încât acțiunile maximei [principiului tău călăuzitor] să fie ridicate la rangul de lege a lumii, așa cum spune Immanuel Kant. Sau pur și simplu o ordine a păcii - pentru că nu poate exista pace fără dreptate; nu poate exista pace fără un echilibru al intereselor. Dacă legea ar fi dreptate și nu ar exista legi nedrepte, atunci eseul meu, prezentarea mea, ar fi în mare parte terminată. Dar realitatea ne învață altceva. Ne învață că idealul de dreptate nu a fost realizat. Nici în domeniul juridic, nici în domeniul politic. Legile ilegale, nedrepte sunt adoptate de legislativ. Acestea sunt aplicate de executiv și sunt puse în aplicare de sistemul judiciar. Toți sunt obligați să se conformeze. Cetățenii sunt obligați să respecte legile nedrepte. Întrebarea centrală cu care mă confrunt de multe luni – aici pot reda doar o parte din munca mea – este calificarea juridică a normelor de drept nedrepte și a consecințelor acestora. Punctul de plecare pentru acordarea calificării unei legi ca fiind dreaptă sau nedreaptă este, pentru mine, demnitatea omului. Ea este, din perspectivă a dreptului natural și a dreptului pozitiv, principiul juridic suprem. [drept pozitiv = drept "creat" de om à termen opus: drept natural = drept care este doar "descoperit" de om]. Este norma centrală a sistemelor juridice civilizate care sunt ancorate atât în dreptul comun [reglementat de o lege "normală"], cât și în dreptul constituțional [materie reglementată prin Constituție]. Într-un sistem democratic bazat pe statul de drept, toată justiția vine de la popor. Libertatea și egalitatea sunt pilonii democrației. Dacă poporul și-a delegat puterea către partidele politice pentru a-l reprezenta, poporul rămâne totuși suveranul în fața căruia reprezentanții sunt responsabili. Chiar dacă, în practica democrației reprezentative, puterea partidelor politice se extinde din ce în ce mai mult la toate formele de societate și structurile civile, democrația există doar dacă corespunde voinței poporului. Dreptul împotriva poporului sau legile împotriva dreptului nu sunt niciodată drept și nu sunt susținute de voința poporului. Poporul, suveranul, nu a delegat legea reprezentanților astfel încât aceștia să facă legea pentru ei înșiși sau împotriva poporului. Oricine nu respectă legea și justiția în calitate de reprezentant trebuie să își asume responsabilitatea și să fie tras la răspundere! Practica din Austria și, de asemenea, din alte țări, conform Curții Constituționale din Austria și, de asemenea, conform situației juridice austriece, conform căreia chiar și legile neconstituționale trebuie să fie aplicate până când sunt abrogate - și apoi cel mult într-o perioadă de reparație de până la 18 luni - înseamnă că nedreptatea devine lege, ceea ce resping cu fermitate. Atunci când separarea puterilor nu mai funcționează, când guvernele pot face ele însele legi pe baza majorităților lor parlamentare, când nu mai sunt supuse controlului parlamentar, când guvernele ocupă politic posturi administrative și judiciare, când organizațiile și instituțiile apropiate statului sunt oligarhizate [conduse în maniera unei "oligarhii" (= formă de guvernare în care un grup mic exercită puterea politică), atunci când libertatea de opinie, libertatea științei și libertatea presei sunt cenzurate, când disidenții sunt calomniați, ridiculizați și chiar persecutați, când diversitatea mass-media este distrusă - atunci suntem departe de orice stat de drept. Cel mai târziu odată cu publicarea dosarelor Institutului Robert Koch, a devenit public chiar și pentru mainstream că nu a existat niciodată o bază de dovezi [o bază creată prin observație/fapte] pentru toate măsurile corona. Acesta a fost scalat [valorile au fost mărite sau "ajustate" folosind anumite tehnici] prin apel politic. Criza coronavirus 2020-2023 a fost cel mai mare scandal juridic și medical la nivel mondial din 1945! Pentru ca pe viitor asemenea apeluri politice să-și piardă eficiența, oricărei nedreptăți trebuie să i se refuze de la bun început valabilitatea ca normă juridică! Oricine participă totuși la acest lucru trebuie tras la răspundere! Demnitatea umană - Îl citez aici pe Thomas Aquinas: "Orice lege care înalță personalitatea umană este dreaptă. Orice lege care degradează personalitatea umană este nedreaptă." Articolul 16 din Codul civil general austriac stabilește ca normă centrală a dreptului originar al personalității: Fiecare om are drepturi înnăscute, evidente deja prin rațiune și trebuie de aceea considerat ca o persoană. Aceasta postulează [declară ca adevărat, dat] dreptul primordial al personalității ca principiu juridic, ca normă centrală a sistemelor juridice civilizate. Drepturile omului sunt înnăscute. Acest lucru înseamnă că ele nu sunt dobândite sau acordate, și cu siguranță nu de către guverne sau reprezentanți. Acestea nu trebuie să fie acordate sau dobândite mai întâi. Ele sunt intrinseci umanității, faptului de a fi om. Acest lucru este stipulat și în articolul 1 din Legea fundamentală germană: Demnitatea umană este inviolabilă. Este de datoria tuturor autorităților statului să le respecte și să le protejeze. Următoarele drepturi fundamentale sunt obligatorii pentru legislație, puterea executivă și jurisdicție ca drept direct aplicabil. Și aș dori să adaug că acestea leagă, de asemenea, mass-media. În plus față de articolul 1 din Legea fundamentală, articolul 79 stabilește garanția existenței în perpetuitate. Aceste drepturi fundamentale, inviolabilitatea demnității umane, nu pot fi alterate printr-un amendament la constituție. Este eternă. Ca principiu etic fundamental, demnitatea umană este atemporală și se situează deasupra oricărei forme de guvernare. Pentru că fiecare viață umană are aceeași valoare și are dreptul de a exista liber. "Omul ca scop în sine nu trebuie să fie niciodată un mijloc pentru atingerea unui scop", potrivit lui Immanuel Kant. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale Federale Germane, demnitatea umană este cea mai înaltă decizie de valoare a Legii fundamentale și principiul constituțional al sistemului juridic german. Demnitatea umană este cea mai înaltă valoare constituțională și nu este negociabilă. În același sens, articolul 7 din Constituția federală a Confederației Elvețiene prevede că demnitatea umană trebuie respectată și protejată. Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948: Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi, sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și ar trebui să se trateze reciproc într-un spirit de fraternitate. Declarația de Independență a Statelor Unite, publicată la 4 iulie 1776, proclamă: Toți oamenii sunt creați egali. Toți oamenii au anumite drepturi inalienabile, inclusiv viața, libertatea și căutarea fericirii. Respectul necondiționat, indispensabil și nelimitat pentru demnitatea umană este fundamentul statului de drept și al democrației, care nu poate fi negociat. Ele constituie linia roșie absolută care nu trebuie depășită niciodată. Oricine încalcă demnitatea umană încalcă statul constituțional democratic, egalitatea legii, fără de care nu poate exista justiție - nicio lege, niciun stat care să nu devină o bandă de tâlhari. Sfântul Augustin de Hippo: "Înlăturați legea - ce este un stat dacă nu o mare bandă de tâlhari?" Pornind de la principiul suprem al normei fundamentale materiale, așa cum îl denumesc eu ca jurist – demnitatea omului – ajung la un afișaj de teze format din șase teze. Dar mai întâi, o scurtă declarație a lui Martin Luther King. "Aș fi primul care pledează în favoarea respectării legilor corecte. Nu avem doar responsabilitatea legală, ci și cea morală de a respecta legile juste. În schimb, omul are responsabilitatea morală de a nu respecta legile nedrepte. Sunt de acord cu Sfântul Augustin că o lege nedreaptă nu este o lege." Lex iniusta non est lex, spune cea mai înaltă maximă latină. Și acum să trecem la cele șase teze: Teza 1: Norma de bază a sistemului juridic, din care emană toate legile, este demnitatea umană ca drept primordial al personalității. Nu este nici ipoteză, nici ficțiune. Teza a 2-a: Dreptul de cel mai înalt rang este demnitatea umană ca drept primordial al personalității. Acestea sunt drepturile sale inerente, drepturile și libertățile fundamentale. Acestea constituie principiile constitutive ale sistemului juridic. Teza a 3-a: Normele juridice care încalcă demnitatea omului, drepturile sale înnăscute, sunt absolut nule și neavenite. Acestea nu au valabilitate normativă. Astfel, susțin un punct de vedere al teoriei dominante, teoria așa-numitului dogmă a nulității [care afirmă că normele juridice care încalcă legea superioară sunt iremediabil nule], despre care voi vorbi mai târziu. Teza a 4-a: Normele juridice care încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt absolut nule și neavenite. Acestea nu au valabilitate normativă. Teza a 5-a: Normele juridice care încalcă norme juridice de rang superior sunt absolut nule și neavenite. Acestea nu au valabilitate normativă. A 6-a teză: Legea de rang superior prevalează asupra legii de rang inferior cu efectul nulității sale absolute. Legea de rang inferior nu poate încălca legea de rang superior. Pot justifica aceste teze, pe care le întemeiez pe demnitatea umană, atât în termeni de argumente juridice pozitive bazate pe situația juridică, cât și în termeni de filosofie juridică. Unul dintre cei mai importanți juriști ai secolului XX a fost Gustav Radbruch. A fost politician SPD și de două ori ministru al justiției al Reichului în Republica de la Weimar. A trăit din 1878 până în 1949. Pe putere se poate întemeia, cel mult, o necesitate de fapt, dar niciodată o obligație normativă și o valabilitate juridică." El trasează granița între dreptul incorect, care poate că nu este adecvat scopului, ar putea fi conceput altfel sau care este pur și simplu greșit. Pur și simplu incorect față de o lege nedreaptă care a atins un anumit nivel de nedreptate. El justifică acest lucru și, în cele din urmă, ajunge la celebra formulă a lui Radbruch. Citez: "Conflictul dintre dreptate și securitatea juridică ar trebui rezolvat astfel încât dreptul pozitiv, garantat prin lege și putere, să aibă prioritate chiar și atunci când, prin conținut, este nedrept și inadecvat. Exceptând cazul în care contradicția dintre dreptul pozitiv și justiție atinge un grad atât de intolerabil, încât legea, ca drept greșit, trebuie să cedeze în fața dreptății. Este imposibil să se traseze o linie mai clară între cazurile de nedreptate legală și legile care, în pofida conținutului lor greșit, rămân totuși valabile." O altă demarcație, scrie el, poate fi făcută cu toată acuitatea. Și iată fraza centrală: "Acolo unde colo unde dreptatea nici măcar nu este urmărită, unde egalitatea — care constituie esența dreptății — a fost în mod deliberat negată în momentul elaborării dreptului pozitiv, acolo legea nu este doar un drept greșit, ba mai mult, ea este în întregime lipsită de caracter juridic.” Căci dreptul, chiar și dreptul pozitiv, nu poate fi definit altfel decât ca o ordine și o reglementare care, prin însăși menirea sa, este destinată să servească dreptății." Legea trebuie să servească dreptății, altfel este nedreptate. Și continuă: "Așadar, acolo unde dreptatea nici măcar nu este urmărită, dispozițiile astfel create nu pot fi altceva decât acte de putere, nicidecum norme de drept. Astfel, o lege care refuză anumitor oameni drepturile omului nu este o normă de drept." Formula lui Radbruch s-a regăsit apoi în jurisprudența Curții Constituționale Federale în cadrul așa-numitelor procese ale trăgătorilor de la Zid (procesele grănicerilor RDG care au ucis fugari la Zidul Berlinului) după prăbușirea RDG. Chiar și o lege sau o comandă care ordona unui soldat de pe Zid să tragă dacă cineva dorea să părăsească RDG este greșită și trebuie pedepsită. Și aici ajungem la următoarea dispoziție esențială, articolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: Nu există pedeapsă fără lege: Alineatul (1) prevede că, pentru fiecare pedeapsă a unei infracțiuni, trebuie să existe o lege și nu poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decât cea care era prevăzută la momentul comiterii faptei. Cu toate acestea, există o excepție foarte semnificativă, și anume la alineatul (2): Prin prezentul articol nu poate fi exclusă condamnarea sau pedepsirea oricărei persoane care s-a făcut vinovată de o acțiune sau omisiune și care, în momentul în care a fost comisă, era considerată penală conform principiilor de drept universal recunoscute de popoarele civilizate. Astfel, Curtea Penală Internațională aplică, de asemenea, în articolul 38 din Statutul CIJ (Curții Internaționale de Justiție sau Curții Mondiale), principiile generale de drept recunoscute de statele civilizate. Principiile juridice general recunoscute, care sunt superioare legii, au ajuns în dreptul pozitiv și sunt, prin urmare, obligatorii din punct de vedere juridic. Același lucru este valabil și pentru Uniunea Europeană: Principiile generale de drept fac parte din dreptul primar al Uniunii Europene. Aceasta include respectarea drepturilor fundamentale, egalitatea de tratament și proporționalitatea. Iar pentru a înțelege ierarhia normelor, aș dori să explic pe scurt ierarhia sistemului juridic. Structura pe niveluri a sistemului juridic ca o ierarhie de norme înseamnă că fiecare normă de rang inferior trebuie să corespundă normei de rang superior. Aceasta trebuie să fie generată de de norma de rang superior, altfel este ilegală. În Austria, sistemul juridic este organizat după cum urmează. Cu toate acestea, acest lucru se aplică și altor sisteme juridice, respectiv și țărilor din Uniunea Europeană. Nivelul 1: Cel mai înalt nivel - aici se regăsesc principiile fundamentale ale Constituției federale. Acestea sunt principiile democratic, republican, liberal, federalist și ale statului de drept. Nivelul 2: Dreptul primar al Uniunii, acesta sunt tratatele Uniunii. Și, foarte important – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ca drept primar și, din nou, principiile generale ale dreptului. Nivelul 3: Dreptul secundar al Uniunii Europene, care include legislația adoptată de organele Uniunii Europene, în special regulamentele și directivele. Nivelul 4: Legile constituționale federale și legile constituționale ale fiecărui land. Nivelul 5: Legile federale și legile de stat, ca legi obișnuite, care trebuie să fie în concordanță cu legile constituționale. Nivelul 6: Reglementări - acestea sunt acte legislative generale emise de autoritățile administrative, care pot fi adoptate numai pe baza legilor existente. Nivelul 7: Și apoi deciziile individuale: Hotărâre, ordonanță și decizie administrativă. Dacă, așa cum am spus, o normă juridică contrazice această structură ierarhică a instrumentului legislativ, atunci - în înțelegerea mea juridică și în conformitate cu doctrina nulității - aceasta este absolut nulă și neavenită. Aceasta ar însemna că nu se generează nicio obligație de conformare. Aici ajungem la nulitate: Lex iniusta non est lex. Legea nedreaptă nu este o lege, conform maximei latine. Constituția juridică a dogmei nulității: legea superioară derogă - adică abrogă, anulează - legea inferioară, ccare este absolut iremediabil nulă. În acest sens, nu este necesară o contestație separată. Apare un așa-numit "efect eo ipso". În schimb, doctrina calculului eronat, care este uzuală în Austria și este, de asemenea, consacrată în lege: În ciuda caracterului lor ilegal, astfel de norme rămân în vigoare și sunt obligatorii, până când sunt anulate printr-o contestație de către o instituție statală competentă. Acest lucru nu este compatibil cu înțelegerea democratică și a statului de drept, și nici cu structura logico-sistematică a ordinii juridice ca un sistem ierarhic al normelor juridice. Pe de altă parte, în dreptul privat austriac, articolul 879 alineatul (1) prevede următoarele: Un contract care încalcă o interdicție legală sau bunele moravuri este nul. Așadar, în dreptul privat nu este necesară o contestație, însă în dreptul public este. Iar Curtea Constituțională din Austria are chiar posibilitatea de a lăsa în aplicare această lege ilegală timp de până la 18 luni (!) Ceea ce, din punctul meu de vedere, nu este compatibil cu principiile statului de drept, ci se bazează doar pe doctrina extrem de discutabilă a calculului erorii sau pe o anumită certitudine juridică. Legea însăși le conferă celor supuși normei dreptul la autoajutorare. Cea mai comună, cea mai cunoscută este autoapărarea: "Când nedreptatea devine lege, opoziția devine o datorie." Bertolt Brecht Articolul 3 din Codul penal austriac reglementează autoapărarea: Nu acționează ilegal cel care se apără folosind mijloacele necesare pentru a respinge un atac ilegal, actual sau imediat iminent – important, un atac ilegal – asupra vieții, sănătății, integrității fizice, integrității sexuale și autodeterminării, libertății sau bunurilor proprii sau ale altei persoane. Condițiile legitimei autoapărării, care trebuie să fie îndeplinite cumulativ, sunt, prin urmare, apărarea necesară, atacul actual sau imediat iminent, ilegalitatea atacului și atacul asupra bunurilor protejate de autoapărare. Un atac justificat prin dreptul material, adică prin lege sau reglementare – fie el exercitat de un stat abuziv – nu beneficiază de dreptul la autoapărare, deoarece atacul nu este ilegal. Norma este încă în vigoare, chiar dacă este anulată ulterior de instanță ca fiind ilegală. Dar dacă sunt de părere, așa cum sunt eu - doctrina nulității, respectarea sistematică a structurii ierarhice a sistemului juridic - că astfel de norme sunt absolut nule și neavenite, atunci atacul unui stat abuziv este ilegal și atunci un act de autoapărare ar fi permis. Un alt drept de autoajutorare foarte comun: starea de urgență. Aș dori să introduc acest lucru cu un citat foarte potrivit - în special pentru vremurile noastre - din Ludwig von Mises: "Nu există amenințare mai mare la adresa civilizației decât un guvern format din oameni incompetenți, corupți sau josnici." Starea de urgență scuzabilă în dreptul austriac este reglementată în secțiunea 10 alineatul (1) din Codul penal. Acesta este reglementat mai similar în alte sisteme juridice. "„Oricine comite o faptă penală pentru a preveni un dezavantaj iminent și semnificativ pentru sine sau pentru altcineva este scuzat, dacă prejudiciul ce ar rezulta din faptă nu este disproporționat mai grav – adică se impune un test de proporționalitate – și dacă de la o persoană asociată cu valorile protejate de lege nu se putea aștepta un comportament diferit." – deci imposibilitatea de a aștepta un comportament diferit și proporționalitatea. Pentru aceasta există, de asemenea, și starea de urgență supralegală. Aceasta prevede că actul de apărare în stare de urgență nu este ilegal dacă interesul juridic care trebuie salvat este de o valoare mai mare decât cel care a fost lezat. Aș dori să mă refer aici la jurisprudența actuală, în special în Germania: Eliberarea de certificate medicale false de către medici în contextul certificatelor de scutirea purtării măștii Covid-19 și al certificatelor de vaccinare Covid-19 trebuie evaluată corect ca un act de necesitate, chiar presupunând că astfel de legi corona nu au fost ilegale de la bun început. Pentru mine, ei nu sunt doar scuzați, ci și justificați. Deoarece sănătatea și viața oamenilor sunt mai importante decât interesul legal în fiabilitatea certificatelor medicale. Aceasta este sarcina principală a unui medic: Primum non nocere, mai întâi să nu dăuneze - secundum cavere, să protejeze, să fie atent - tertium sanare, în cele din urmă să vindece. Prin urmare, presupunerea primară nu este doar a unui act de necesitate, așa cum îl înțeleg eu, ci și a nulității absolute a unor astfel de norme ilegale care nu pot obține valabilitate normativă. Sunt de părere că instanțelor nu ar trebui să le mai fie permis să aplice astfel de standarde în detrimentul medicilor acuzați. Am spus inițial că oricine acționează ilegal, care aplică legi ilegale atunci când acestea sunt absolut nule și neavenite, trebuie să fie tras la răspundere. Atribuitivitatea: Cui i se poate atribui, cine este responsabil și în ce măsură răspunde? Un cuvânt de la Hannah Arendt: "Nimeni nu are dreptul de a-și folosi supunerea ca pretext pentru a-și justifica acțiunile. Ascultarea nu este o justificare pentru acțiune." Suntem autodeterminați, asta este ceea ce cere demnitatea umană. Dacă o normă care este ilegală în ierarhia normelor este absolut nulă și neavenită, atunci aceasta nu face parte din sistemul juridic. Prin urmare, acesta nu trebuie respectat și nu trebuie aplicat de administrație sau de instanțe. Dacă totuși este aplicată, aceasta înseamnă o acțiune fără temei juridic - deci, în principal, o încălcare a principiului legalității – și trebuie atribuită puterii statale, ale cărei organe responsabile au acționat astfel. Cu toate acestea, pentru mine, nu se justifică prin asta doar responsabilitatea statului – care, în final, suntem noi înșine –,ci și responsabilitatea organelor care acționează, în funcție de capacitatea lor de a înțelege și de vinovăția lor – în special pentru organele administrative superioare și cele de vârf, în special pentru guverne și legislație. Ceea ce se aplică cetățenilor individuali ca destinatari ai normelor trebuie să se aplice cu atât mai mult statului, puterilor și guvernelor sale și, în cele din urmă, și acestor organe care acționează. Nimeni nu se poate elibera de vinovăție și răspundere printr-o necunoștință a legii. Ignoranța nu este o apărare împotriva legii. Acest lucru se aplică nu numai cetățenilor, ci și tuturor funcționarilor publici, judecătorilor și organelor de stat. Pentru delimitarea răspunderii, mă refer în mod analog la paragraful 9 din Codul penal austriac, așa-numitul paragraf al erorii judiciare, Alin. 1: Cine nu recunoaște caracterul ilegal al faptei din cauza unei erori de drept nu acționează cu vinovăție, dacă nu i se poate imputa eroarea respectivă. Cu siguranță va fi dificil sau, în multe cazuri, imposibil să se reproșeze organelor simple de la nivel districtual dacă acestea nu interpretează drepturile fundamentale în modul în care ar face-o un avocat constituțional. Alineatul 2: Eroarea de drept trebuie reproșată dacă nedreptatea a fost ușor de recunoscut pentru făptuitor ca și pentru oricine altcineva. Când copiii, elevii, au trebuit să poarte măști în sălile de clasă timp de luni de zile din cauza unor măsuri corona care nu sunt bazate pe dovezi. Dacă acești copii și elevi chiar au trebuit să poarte măști în timpul orelor de educație fizică - ceea ce este dăunător pentru sănătatea lor și diametral opus bunăstării copiilor - atunci pentru mine nedreptatea se poate recunoaște cu ușurință. Și a doua frază: Sau dacă autorul faptei nu s-a familiarizat cu reglementările relevante, deși ar fi fost obligat să o facă din cauza profesiei sale, a ocupației sau a altor circumstanțe. Aștept de la fiecare funcționar să se familiarizeze cu normele fundamentale relevante, mai ales atunci când este vorba despre aplicarea legilor care presupun intervenții, și să ajungă la o decizie, eventual remonstrând. [să ridice obiecții cu privire la acestea dacă par a fi ilegale sau discutabile]. Alineatul (3): Dacă eroarea este imputabilă, se va aplica pedeapsa prevăzută pentru fapta intenționată, dacă autorul acționează cu intenție, și pedeapsa pentru fapta din culpă, dacă acționează din neglijență. Statul însuși nu va putea invoca aproape niciodată eroarea juridică ca motiv de excludere a responsabilității și răspunderii sale. Pentru că el este și trebuie să fie suficient de familiarizat cu normele juridice pe care el însuși le-a creat. Mai degrabă, este vorba despre persoanele care acționează în numele statului și despre care se poate aștepta să aibă expertiză în funcția și domeniile lor de activitate. Atribuitivitea, responsabilitatea și răspunderea - așa cum este normal în dreptul privat la nivel orizontal între persoane fizice de la sine înțeles - trebuie să se aplice fără restricții și în dreptul public la nivel vertical. Numai astfel, prin responsabilitatea tuturor actorilor implicați, se creează un sistem de protecție completă a drepturilor fundamentale, care se bazează pe dreptul de autodeterminare al fiecărei persoane. Cei care nu pot fi trași la răspundere nu se vor simți responsabili. Dar cel care a recunoscut dreptul responsabilității sale își va îndeplini datoria responsabilității sale. Voi încheia acum cu o cerere, un drept fundamental - care în sine ar trebui să fie evident, după înțelegerea mea juridică - dar care ar trebui să fie inclus în catalogul drepturilor fundamentale. Pentru aceasta, politica și jurisprudența sunt deosebit de calificate să îndeplinească acest rol. Premisă a dreptului: Omul nu este făcut pentru lege, ci legea trebuie să fie făcută pentru om. Omul nu este servitorul statului. Omul este inventatorul statului, iar statul trebuie să-l servească pe inventator și niciodată invers. În concluzie, solicit ca vechiul drept fundamental să fie reformulat: Normele juridice care încalcă demnitatea ființelor umane, drepturile lor inerente, drepturile și libertățile fundamentale nu au forță normativă și sunt absolut nule și neavenite. Nimeni nu este obligat să le urmeze și nimeni nu este autorizat să îi oblige pe alții să facă acest lucru. Acesta este modul în care vom preveni o a doua corona pentru totdeauna! Vă mulțumim pentru atenție. [Ivo Sasek] Fantastic! Dr. Brunner, vă mulțumesc în numele întregii populații a lumii. Admir modul în care aduceți avocații împreună. Este cea mai bună soluție pentru care ne putem strădui. Oamenii sunt ca niște copii mici. Voi sunteți părinții noștri, voi cunoașteți legea. Ați transmis acest lucru minunat, am înțeles. Vă dorim o luptă bună și o serie întreagă de altele. [Dr Brunner] Poporul nu trebuie să uite niciodată că el este suveranul. Iar guvernul nu este superiorul meu, ci angajatul meu. [Ivo Sasek] Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! Aceste producții au fost realizate cu ocazia unei conferințe organizate de Coaliția împotriva cenzurii din Elveția. AZK nu urmărește niciun interes financiar. Nici inițiatorii, nici vorbitorii și nici Kla.TV nu au primit o remunerație pentru această înregistrare. Dorim să subliniem în mod expres că acest videoclip poate fi reprodus și transmis de câte ori se dorește în formă neschimbată. AZK nu este răspunzătoare pentru conținutul niciunei contribuții. AZK este neutră atât din punct de vedere politic, cât și religios și, prin urmare, nu face nicio apreciere cu privire la vorbitori. Articolele au doar scop informativ și nu reflectă opinia AZK. AZK este un centru de informare neutru în toate privințele. Fiecare vorbitor este responsabil doar pentru propria sa contribuție și nu pentru alte contribuții sau pentru AZK, deoarece nu există interdependențe între acestea. Notă importantă: Informațiile prezentate aici au fost verificate conform cunoștințelor și convingerilor noastre. Cu toate acestea, vorbitorii și producătorii nu acceptă niciun fel de răspundere pentru consecințele acțiunilor sau omisiunilor legate de conținutul acestui videoclip. Fiecare este singurul responsabil pentru modul în care tratează ceea ce aude.

de la -

surse/linkuri: -

Copiază în clipboard (Text)