Sunt oare corespondenţii externi liberi şi independenţi?

29.05.2018

Mulţi îşi imaginează un corepondent extern ca fiind un gen de istoric actual: Dacă undeva se întâmplă ceva important, el preia situaţia la fața locului, investighează şi informează despre aceasta. Corespondentul olandez despre Orientul Mijlociu, Joris Luyendijk relatează în cartea sa „Poze şi minciuni în timpul războaielor: „Din viaţa unui corespondent de război” următoarele: „(...) Dar nu am mers pe teren pentru a cerceta o cauză oarecare. Aceasta au făcut-o demult alţii. Eu am mers la faţa locului doar pentru a apărea ca moderator pe scena originală şi a recita informaţiile.(....) Prin fax sau mail au venit apoi rapoarte ale agențiilor, pe care eu le-am redat la radio cu propriile mele cuvintele şi le-am redactat într-un articol pentru ziar. Colegii mei corespondenţi din Londra, Paris, Berlin şi Washington – toţi considerau (...) că ne orientăm prea mult, ca niște sclavi după sarcinile impuse de agențiile de presă”. Deci în realitate nu poate fi vorba de investigaţii indepen-dente ale corespondenţilor. Adevărul iese totdeauna la lumină, este doar chestie de timp. Citatul următor al scriitorului german Frank Thiess aduce lucrurile pe punct. O seară bună! „Adevărul este o plantă indistructibilă. Se poate îngropa în linişte sub o stâncă, dar ea tot încolțește când îi vine timpul.” Frank Thiess, scriitor german.

de la atd.

surse/linkuri: ExpressZeitung.com (Ediţa a 4-a. Februarie 2017) http://www.expresszeitung.ch/
https://de.wikipedia.org/wiki/Joris_Luyendijk