Cu eugenie și tehnocrație spre dominația mondială  Tom-Oliver Regenauer într-un interviu exclusiv

Sendungstext
herunterladen

PDF (.pdf)

Word (.docx)

21.06.2025 | www.kla.tv/38016

Apoi se vede că toți urmăresc aceeași agendă. Dar asta nu înseamnă că nu poate provoca război. Din păcate, războiul este cea mai bună afacere pentru casta conducătoare. Ceea ce ni se prezintă în public este, de obicei, ca o telenovelă. Dacă vreau să continui să prezint modelul de democrație în mass-media și să spun că este cea mai bună democrație din toate timpurile, atunci bineînțeles că nu pot spune că acum avem un guvern mondial aici; sunt cam opt domni în vârstă care se întâlnesc în camera din spate și apoi decid pentru întreaga lume. Desigur, așa nu merge. Așadar, fiți activi, ridicați-vă de pe canapea și nu consumați criza ca pe un un film artistic. Este viața fiecăruia dintre noi și o putem modela, deoarece viitorul nu este determinat [predeterminat], îl putem schimba încă acum. [Kla.TV:] Astăzi am călătorit în Elveția pentru a vorbi cu un om deosebit. Este cineva care cunoaște atât detaliile, cât și imaginea de ansamblu și este capabil să lege diferitele aspecte într-un fir comun. Născut în 1978, este muzician, autor al mai multor cărți, manager, prezentator radio, antreprenor și consultant în management. A trăit și a lucrat în 20 de țări diferite, vorbește cinci limbi străine și a dobândit astfel o imagine cuprinzătoare a lumii. Nu este un om care doar repetă ca un papagal alte opinii sau folosește narațiuni, ci ajunge el însuși la esența lucrurilor. Bine ați venit astăzi la Studio Chur, Tom-Oliver Regenauer. [Tom-Oliver Regenauer:] Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. [Kla.TV:] Da, cu plăcere. Astăzi vorbim despre "Structurile de putere" sau "Cine conduce lumea?". Prima mea întrebare - să începem cu situația mondială - există din nou război în lume, în Ucraina, în Fâșia Gaza, în Yemen, armamentul se acumulează peste tot. Acum, UE a decis din nou să cheltuiască 150 de miliarde pentru a crea capacități de producție pentru arme și logistică. În același timp, există aceste tensiuni între marile puteri SUA, Rusia și China. Tensiunile sunt în creștere enormă. Dar Europa, Orientul Mijlociu, India, Pakistan, Iran - peste tot se întâmplă multe. În același timp, ne îndreptăm spre apogeul erei mașinilor. Tot ceea ce poate fi digitalizat este în curs de digitalizare - de la monedă și monede digitale centrale la inteligența artificială, care, în cele din urmă, va pătrunde peste tot și peste orice. Am auzit despre implanturile cerebrale care transformă oamenii într-un fel de cyborg [ființă vie care este completată sau îmbunătățită din punct de vedere tehnic] - un om-mașină sau o mașină-om, dacă mai rămâne vreo parte din om. Prima mea întrebare: aceste evoluții sunt întâmplătoare și independente unele de altele sau există un fel de agendă sau plan în spatele lor? [Tom-Oliver Regenauer:] Depinde întotdeauna din ce perspectivă privești lucrurile. Eu o numesc mereu - sau oamenilor le place să o numească - policriza [mai multe crize în același timp care se influențează sau se consolidează reciproc]. Deci, pe de o parte, există aspectul tehnologic, care merge în direcția transumanismului [eforturile de a extinde limitele umane prin posibilități tehnologice] sau care, în principiu, rezultă din mișcarea tehnocrației. Totul a început în 1917 pe Coasta de Est a SUA cu mișcarea tehnocrației [susținători ai unei forme de guvernare în care cunoștințele tehnice stau la baza puterii], care apoi - dacă o urmăriți în detaliu - s-a dezvoltat în industria digitalizării, economia platformelor [model de afaceri care permite schimbul de produse, servicii sau date prin intermediul platformelor digitale] sau economia observației [înregistrarea, evaluarea și utilizarea comercială a comportamentului (de cumpărare) prin observarea constantă și analiza datelor] – cum îi spun eu. Acesta este desigur aspectul tehnologic. Pe de altă parte există aspectul militar, complexul militar-industrial, cum se spune. Războiul nu a dispărut niciodată. Deci, nu doar acum este din nou război. Întotdeauna a existat război. Cred - dacă îmi amintesc bine - că SUA nu a fost în război timp de 17 sau 14 ani de când a fost fondată. Asta spune multe. Prin urmare, avem de fapt o situație în războiul 5G, adică războiul generației a cincea. Și nu este vorba doar de războiul cinetic [operațiuni militare, de luptă fizică], ci și de războiul cognitiv [care vizează influențarea proceselor mentale și emoționale ale adversarului], despre care se vorbește din nou și din nou. NATO are propriul său site web numit NATO Innovation Hub. Este vorba despre războiul cognitiv. Iar asta ne aduce rapid înapoi la aspectul tehnologiei, căci suntem cu toții familiarizați cu ceea ce eu numesc mereu "smombies" - smartphone-uri și zombi - atunci când se plimbă pe stradă. - Majoritatea petrece mult timp pe smartphone, chiar și atunci când plimbă câinele sau copilul. Iar aceasta este doar o tehnologie invazivă [intruzivă]. Aceasta are un efect natural asupra creierului nostru, asupra corpului nostru fizic și, de asemenea, asupra stărilor noastre mentale. Acesta este motivul pentru care avem așa-numita epidemie de izolare. Așadar, oamenii sunt din ce în ce mai singuri, concentrându-se pe această lume colorată, digitală, pe care eu o numesc "Truman Show", așa cum se numește o carte - aceasta este ultima. Așadar, e dificil să răspundem pe scurt la această întrebare. Pentru că este o agendă atât de largă a acestui război 5G, care - pe de o parte - se îndreaptă în mod clar către războiul cinetic și, prin urmare, și către perturbări [schimbări drastice] în sistemul economic și monetar global. Pe de altă parte, există o componentă foarte puternică a războiului cognitiv, unde se lucrează pe toate fronturile. Din partea NATO, din partea marilor companii de tehnologie și apoi, de exemplu, în forma ulterioară a acesteia, agenda transhumanistă, unde ajungem rapid la Neuralink [companie americană de neurotehnologie] sau ceva similar. Atunci când compania lui Elon Musk dorește să creeze implanturi cerebrale și conexiunea cu IA, norul. Aceasta este convergența bio-digitală, adică fuziunea dintre om și mașină, într-un sens mai larg. Apoi, desigur, la un moment dat, întrebarea este: în ce măsură mai suntem oameni? Aceasta este o întrebare foarte complexă și aș fi fericit să țin o prelegere de două ore pe această temă. Așadar, e dificil să răspund pe scurt. Totuși, realitatea este că ne aflăm într-o policriză și probabil ne confruntăm cu perturbări cu dimensiuni fără precedent. Întrebarea este cât de repede se vor întâmpla acestea și în ce formă vor fi perturbatoare? Prin urmare, această digitalizare - sau tehnocrație-transhumanism - va fi cu siguranță un proces treptat, o schimbare treptată care va necesita, de asemenea, generații pentru a se impune. Celălalt se poate întâmpla mult mai rapid - războiul cinetic - în principiu, focul decisiv lipsește la locul potrivit și apoi poate declanșa o conflagrație - fie în Orientul Mijlociu, fie că scenariul este Taiwan, China, SUA sau Rusia, NATO, Ucraina, deci ne confruntăm cu siguranță cu vremuri perturbatoare și "neplăcute", probabil și cu timpuri de război. [Kla.TV:] Să revenim la nivelul național. Există aceste națiuni conflictuale: SUA, Rusia, China. Fiecare dintre ele are o agendă diferită sau este, în esență, același lucru? [Tom-Oliver Regenauer:] Din perspectiva generală, eu numesc totdeauna acest lucru nivelul 2D și 3D sau 4D al politicii sau geopoliticii. La nivelul 2D, asistăm la conflicte reale - desigur, acum între Ucraina și Rusia - în care mor oameni, mult prea mulți oameni, într-un război cinetic care este purtat efectiv. La un nivel superior, la nivelul 3D, există instituții precum ONU sau Banca Reglementelor Internaționale din Basel. Iar dacă ne uităm la istoria Primului sau celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu, aceste instituții și organizații sunt cele în care au loc negocierile. Deci, acolo unde nu există război, unde factorii de decizie relevanți se întâlnesc și apoi vedem ce fac. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al unui cetățean normal al populației, care lucrează și se războiește, lucrurile arată în mod natural așa. Și chiar este așa, există un conflict cinetic, un pericol de război. China, America, că războiul face ravagii în Ucraina. Pe de altă parte, trebuie recunoscut că toate aceste 193 de state membre ale ONU s-au angajat față de Agenda 2030 și o sprijină și o pun în aplicare în consecință. Acest lucru poate fi văzut foarte clar în faptul că America introduce în prezent un "Immigration OS", adică un sistem de operare pentru migrație, cu Palantir, care, în principiu, acumulează o cantitate de date fără precedent, operează big data pooling, ca cetățeanul transparent să pară aproape frumos. Este mult mai rău decât atât. Astfel, totul - de la aparate de fitness la smartphone-uri - tot ceea ce este cumva disponibil în termeni de date este "pus în comun" și apoi, în principiu, lansat prin intermediul subiectului migrației, ca problema migrației să fie combătută. Bineînțeles, același lucru se întâmplă acum în Germania într-un mod similar, în sensul că acum avem ID-ul digital și portofelul digital [portofel electronic pe smartphone] acolo în Germania. Avem apoi nevoie de carduri de plată adecvate pentru migranți. Toate acestea vor fi apoi monitorizate pe deplin, iar Rusia va face exact același lucru. În urmă cu două zile, au apărut informații conform cărora subiectul migrației este acum dezbătut intens și în Rusia, că ID-ul digital este introdus și acolo, că banii digitali vor fi introduși și acolo în ruble digitale. Deci, ordinea de zi are în principiu loc - dacă vă uitați la cele 17 obiective de durabilitate și apoi la subobiective. Punctul 16 în special este foarte interesant, căci se referă la instituții și așa mai departe. Apoi vă dați seama că toți urmăresc aceeași agendă. Dar asta nu înseamnă că nu poate provoca război. Din păcate, războiul este cea mai bună afacere pentru casta conducătoare. Pe de o parte, în armament, unde corporațiile, la fel ca și complexul farmacologic-digital-financiar, se pot îmbogăți în prealabil prin conducerea armamentului, ReArm Europe [nou: "Readiness 2030", vizează consolidarea capacităților militare ale UE și creșterea autonomiei sale strategice] etc. cu von der Leyen. Este vorba de miliarde, sute de miliarde, care ajung apoi în aceste corporații și într-o infrastructură bursieră umflată și în prețuri în creștere ale acțiunilor. Pe de altă parte, războiul în sine este, desigur, o afacere bună pentru oamenii de la al treilea nivel mai în sus. În primul rând, ele pot introduce lucruri care nu ar fi posibile într-o perioadă normală de pace. În război și în dragoste, totul este permis și, din păcate, așa stau lucrurile. În război, ele pot realiza lucruri care altfel nu ar fi fost posibile niciodată, vezi sistemul financiar Bretton Woods după cel de-al Doilea Război Mondial. Sau, mai degrabă, cu doar două zile înainte de sfârșitul oficial al celui de-al Doilea Război Mondial, când noul sistem financiar mondial era deja în curs de negociere. - Aici se vede, de asemenea, că aceasta a fost în mod evident prioritatea. Nu să se termine războiul și moartea, ci ca acest sistem să fie implementat [introdus]; Bretton Woods [un sistem monetar și financiar internațional adoptat în 1944] și sistemul financiar mondial de astăzi. Prin urmare - trebuie văzut acest lucru la un nivel superior – inclusiv Banca Reglementelor Internaționale (BRI). Când are loc un război, delegații și reprezentanții acestor țări se întâlnesc într-o atmosferă foarte armonioasă și își țin ședințele de consiliu, unde se decid și se planifică lucruri complet diferite: Ce se face cu și după război și cine câștigă cel mai mult? Pot trimite la articolul meu, care se numește cacealmaua BRICS [gruparea economiilor emergente importante precum Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud și, din 2024, alte țări]. Este vorba despre conglomeratul la nivel financiar, și anume băncile asiatice, Banca Reglementelor Internaționale, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și modul în care acestea sunt conectate. Există un citat frumos de la fostul șef al băncii centrale chineze, care a spus: "Nu suntem un concurent al sistemului financiar occidental, ci îl completăm." Iar când se spune mereu: "Da, dar există un sistem alternativ, sistemul SWIFT alternativ al chinezilor", care este atât de alternativ doar fiindcă se numește altfel și funcționează pe rețeaua SWIFT. Din punct de vedere tehnic, este pur și simplu rețeaua SWIFT cu un nume diferit. Nu este nicio alternativă. Aceștia colaborează foarte armonios la nivel înalt și se asigură că finanțează războaie de ambele părți, la fel ca înainte. Ca să finanțeze perturbări [schimbări drastice] de ambele părți și să le organizeze și să le structureze astfel încât să fie în beneficiul tuturor celor implicați. [Kla.TV:] Da. Deci acestea - ați vorbit acum despre diverse evenimente perturbatoare - aparțin împreună sau sunt lucruri care - așa cum am întrebat deja - sunt paralele și au doar „întâmplător“ ceva de-a face unele cu altele? Sau puteți recunoaște un fir comun prin toate acestea? [Tom-Oliver Regenauer:] Deci, se poate recunoaște clar firul comun și acesta depinde în principiu de cât de departe mergi înapoi. Deci, dacă ne întoarcem la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, unul dintre subiectele definitorii este cu siguranță eugenia [ideea de a "îmbunătăți" populația umană prin reproducere selectivă sau prin prevenirea caracteristicilor nedorite]. Eugenismul a fost o invenție a britanicilor. În principiu, aceasta era teoria rasială, reproducerea speciei umane și optimizarea speciei umane. Aceasta a fost, de asemenea, ceea ce s-a revărsat din Marea Britanie în America. A existat, de asemenea, o mișcare eugenică și un Consiliu eugenic. Așadar, acestea erau instituții guvernamentale oficiale, preocupate de optimizarea speciilor. Și, bineînțeles, din partea castei care a jucat un rol esențial în conducerea și favorizarea acestui model de eugenie, scopul era, desigur, de a avea o clasă muncitoare relativ plictisitoare, neexigentă, ascultătoare și o castă conducătoare care să utilizeze această masă disponibilă. Deci, cu siguranță, un factor determinant este eugenia, pe care o întâlnim astăzi ca bioetică, ca și convergență bio-digitală. [Fuziunea dintre om și mașină] Iar termenul transhumanism, în special, a fost inventat de Julian Huxley, șeful Societății Eugenice Britanice. El a fost de două ori director al British Eugenics Society și, ulterior, primul director general al UNESCO. Termenul eugenie apare foarte frecvent în documentul fondator al UNESCO și apoi, desigur, acesta este practic un fir comun care a traversat întreaga istorie timp de peste 100 de ani. Și când, desigur, după Adolf Hitler și regimul NSDAP [Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani sub conducerea lui Adolf Hitler] și perioada nazistă din lume, oamenii și-au dat seama că era mai bine să nu mai vorbească despre eugenie - căci asta era, desigur, ceea ce susținea Adolf Hitler în varianta sa de teorie rasială - au spus atunci, noi numim asta - Julian Huxley a numit-o transumanism. Asta sună mult mai progresist, mai puțin suspect ca doctrina rasială, dar, în principiu, acestea sunt agendele pe care le întâlnim astăzi, într-o nouă înfățișare. În final, toate se bazează pe eugenie. Iar a doua componentă este tehnocrația [o formă de guvernare în care cunoștințele tehnice stau la baza puterii]. Aceasta a apărut în New York în 1917 și a devenit Technocracy Inc. în anii 1930. Acestea sunt cele două dominante, cred eu, care stau la baza - nu spun planuri, sunt concepte - sunt în cele din urmă concepte utilizate din nou și din nou de-a lungul generațiilor și ambalate în diferite moduri. Dar, în fond, aceștia sunt factorii determinanți în războiul cinetic, în războiul cognitiv, în schimbare și perturbare la nivel societal, social și psihologic, și ei determină timpurile. Așadar, dacă vreți să o descompuneți, este vorba de eugenie și tehnocrație. [Kla.TV:] Desigur, acestea sunt acum două mișcări îndreptate în cele din urmă împotriva oamenilor. Se vorbește despre îmbunătățirea omului, tocmai prin implanturi cerebrale, pentru că a fi transformat în această "masă proastă". Puteți vedea că oamenii sunt expuși deliberat la lucruri care nu sunt bune pentru ei - cum ar fi smartphone-ul, care îi transformă în "smombies" - pentru a le oferi o soluție care, în cele din urmă, merge din nou împotriva oamenilor. Ce fel de oameni conduc acest proces? [Tom-Oliver Regenauer:] Dificil, da. Nu te poți uita în capul celor în cauză, ci doar să speculezi. Dar puteți desprinde multe din scripturi. Și, în cele din urmă, are încă ceva din acest - da, oamenilor le place să spună asta acum - neo-feudalism [feudalismul a fost un sistem politic ierarhic în Evul Mediu în care proprietatea asupra pământului era cea mai importantă bază pentru putere] sau neo-colonialism. Iar eu spun mereu că, de fapt, este vorba de același colonialism și același feudalism care au existat dintotdeauna, doar că instrumentele acestei caste s-au schimbat. - Așadar, ceea ce se poate face astăzi prin propagandă, manipulare mediatică, care în cele din urmă este un război cognitiv. Căci, de obicei nu este vorba despre conținutul mesajului, ci pur și simplu despre masa de informații. Astfel, foarte puțini oameni pot stabili priorități în ceea ce primesc și filtra știrile, ce este important și ce nu este important. Deci, în principiu, literatura acestei caste, care scrie foarte deschis despre ceea ce plănuiește, vorbește în mod repetat în favoarea unei imagini de sine a feudalismului, adică a sentimentului de a fi ales. Oamenilor le place să spună "sângele albastru", nobilimea care se crede mai presus de populația normală, în timp ce eu susțin că nu există dreptul de a conduce. Nimeni nu are acest drept, nu a fost și nu va fi niciodată. Oamenii sunt egali și este evident că aceia nu văd lucrurile așa. [Kla.TV:] Da. Apoi, mass-media alternativă vorbește foarte des despre o nouă ordine mondială - în sensul unui guvern autoritar, centralizat - că anumite cluburi/clanuri convin asupra unor lucruri în fundal, încât lumea să poată beneficia de ele. În mod firesc, presa tradițională a catalogat-o drept o teorie a conspirației. Care este părerea dvs. în această privință? Ce este corect acum? [Tom-Oliver Regenauer:] Da, vreau să spun că termenul de teorie a conspirației datează de la un document CIA, la care tocmai am făcut trimitere în articolul de față. Desigur, acest lucru a fost lansat la acea vreme pentru a reduce la tăcere criticii poveștii lui John F. Kennedy – deci oricine avea îndoieli cu privire la povestea oficială și la Raportul Warren etc. a fost apoi denigrat ca fiind un teoretician al conspirației. Astfel, în principiu, s-a încercat să se reducă la tăcere vocile disidente. Deci, desigur, acesta este un termen de încadrare [punerea unui termen într-un anumit context pentru a evoca anumite judecăți emoționale], la fel ca termenul de negator corona sau ceva de genul, în criza corona. Asta nu trebuie luată în serios. În plus, trebuie să privești lucrurile astfel: conspirația este regula și nu excepția. Dacă sunt un angajat al unei companii și mă deranjează cumva șeful meu ierarhic, ce mă fac cu cei cinci colegi ai mei? Convin cu cineva și încerc cumva să formez o unitate care ori poate face ceva în această privință, ori articulează că nu suntem singuri. Ai putea-o numi chiar o conspirație. Dar, în cele din urmă, este o cooperare. Așadar, cooperarea este ceea ce ne face umani. Aceasta este ordinea spontană. Dacă vrem să organizăm ceva în comunitate, în cercul nostru de prieteni, atunci avem, de asemenea, o comandă spontană, chemând pe cineva care ne poate ajuta și apoi formăm un grup mic pentru a face ceva. Deci acești oameni fac același lucru. Și există nenumărate cercuri, desigur. Pe mulți dintre ei îi cunoaștem deja. Cel mai cunoscut este Forumul Economic Mondial. Pentru mine, este mai mult ca departamentul de marketing, este, de asemenea, foarte public. Apoi sunt conferințele Bilderberg. Apoi există Bohemian Grove. Există Le Cercle. Există o mulțime de astfel de instituții, grupuri de reflecție, fundații, unde oamenii se întâlnesc în grupuri mici pentru a forma practic o agendă - care urmează eugenia și transhumanismul - într-un sens mai larg. Iar eu numesc asta pur și simplu cooperare. E cel mai normal lucru din lume. Problema este, desigur, că noi, ca populație normală, ne focusăm pe alte lucruri. Deci să ne focusăm pe aspectele pozitive. Dacă înființăm cooperări, deci vrem o cooperativă și vrem să acționăm în cercul de prieteni, poate să facem ceva în comunitate și în consiliul local. Acestea sunt aspecte pozitive. Aceasta este cooperare în beneficiul grupului din care faceți parte. Deci este clar că aceste cercuri, care cooperează și se întâlnesc excluzând publicul, lucrează de obicei împotriva populației normale. Căci ei promovează o agendă pentru care niciunul dintre noi nu a votat și despre care adesea nu știm nimic dacă nu o căutăm în mod activ, nu o cercetăm și nu ne ocupăm cu ea. Deci, pentru mine acest lucru nu are nimic de-a face cu conspirația. Este în mare parte crimă organizată. Pentru că, dacă am un mandat de politician și ar trebui să reprezint voința poporului - dacă o iei așa - atunci, desigur, ar trebui să ascult voința poporului. Dar există acest studiu bine-cunoscut de la Princeton, pe care îmi place totdeauna să îl menționez, din 2017 - sau din 2015 - care a analizat corelația [acordul] dintre voința alegătorilor și politica reală, iar aceasta este zero. Pe atunci, o publicație americană titra: "America nu mai este o democrație, Europa ar trebui să se ferească de ceea ce urmează". Așa că puteți numi asta o teorie a conspirației, dar sunt doar oameni care fie se implică activ în propagandă, fie vor să ne discrediteze cu ea. Sau sunt cei care nu au cercetat și încearcă să înțeleagă, într-un sens mai larg, ce înseamnă cooperarea atunci când crezi că faci parte dintr-o castă care deține sau cel puțin controlează majoritatea mijloacelor de producție, tehnologia, industria. Deci, da, am tendința să râd de acest termen. Nu prea iau asta în serios. [Kla.TV:] Ei bine, adevărul este că cei din această castă nu sunt "unul", fiindcă puterea îi tentează să ia din ce în ce mai mult pentru sine însuși – fiecare dorind să fie el sus. Cum rezistă împreună? Ne putem imagina că pare să existe un plan pe care îl urmează de generații, chiar dacă nu sunt în măsură să coopereze cu adevărat - ca acum, de exemplu, la nivel de comunitate, unde vor să facă ceva pentru sat. Cum ne putem imagina asta? Cum funcționează o astfel de coeziune? [Tom-Oliver Regenauer:] În management, se formulează drept management prin politici. Așadar, creați garduri de protecție și, în principiu, este vorba despre transhumanism sau eugenie sau tehnocrație. Cu alte cuvinte, te miști într-o direcție pe baza unei narațiuni, a unei ideologii, a unui concept. Desigur, există intersecții și obstacole între ele. Desigur, există și conflicte interne. Se poate vedea asta foarte bine în America, unde există blocul conservator, care la acea vreme era format din George Bush și Dick Cheney și așa mai departe. Iar această întreagă clică este blocul de putere conservator și un clan familial care deține puterea în America de peste 100 de ani - în special familia Bush. Apoi, desigur, există blocul de putere orientat mai mult spre democrație - de exemplu Biden (în cazul cel mai recent), George Soros și Bill Gates, aceștia sunt finanțatorii acestei bule mai de stânga. În prezent, conservatorii sunt la putere. Apoi, avem tendința de a avea finanțatori precum Peter Thiel, care se consideră un liberal-conservator. Există, desigur, o luptă internă pentru putere, căci, în cele din urmă, este vorba, desigur, despre cine stă în capul mesei și cine are un cuvânt de spus în noua ordine mondială sau în actualul sistem de conducere. Așadar, există cu siguranță conflicte între ei. Dar ceea ce este foarte consistent [în sine stabil, constant] este că totdeauna acționează pe baza unei agende. Deci, că lucrurile se mișcă mereu în direcția tehnocrației. Aceasta se poate vedea și în Germania acum. În principiu, nu contează cine este la putere, chiar și acum, după alegeri. Ceea ce se urmărește în continuare este economia ecologică cu urmărirea emisiilor de CO2 și comercializarea emisiilor. Nimic din toate acestea nu va fi abolit sau schimbat. - Dimpotrivă, acum există supraveghere biometrică permanentă cu E-ID și portofelul digital al cetățeanului [portofel electronic pe smartphone] și instrumente similare. Motive: Acum avem această criză a migrației, trebuie să promovăm securitatea internă și să ne organizăm mai bine. Așadar, acum introducem date biometrice și e-ID pentru a preveni frauda electorală etc., la fel ca America, în timp ce guvernul anterior a implementat același sistem, aceleași date biometrice, aceeași supraveghere în masă, din cauza unui risc potențial diferit, și anume virusul. Deci, atunci s-a spus că avem nevoie urgentă de monitorizare biometrică și de urmărire 2G sau 3G și de distopia codului QR [o viziune fictivă, în mare parte sumbră a viitorului] pentru sănătate și sănătate globală. Astfel, veți ajunge la același model, care nu se schimbă deloc. În principiu, singurul lucru care se schimbă este instrumentul de marketing. Cum să o facem cumva acceptabilă pentru populație. [Kla.TV:] Asta înseamnă că diferitele grupuri, deși nu sunt "verzi" între ele, au un obiectiv comun. Am sentimentul că vor să ia cât mai mult posibil de la populația normală. Fie că este cognitivă, fie că este materială, pentru a o păstra pentru sine. Sunt persoane fizice, familii sau corporații mari? Cum arată aceste structuri de putere? [Tom-Oliver Regenauer:] Doamne, cât de lungă va fi această prelegere? Există o rețea imensă, nu se poate răspunde cu precizie la această întrebare. Deci, pe de o parte, desigur, există clanuri familiale, precum familia Bush, care, în principiu, își întind aripile în politica americană de 100 de ani, adunând resurse și, în principiu, sunt un clan criminal care ajunge la putere sau a fost la putere din când în când. Cei din familia Kennedy nu sunt cu mult mai buni. Și-au făcut banii din contrabanda cu opiu, arme și alcool și au crescut acolo. Aceasta este întreaga Coastă de Est a SUA, bazată practic pe succesorii Companiei Indiilor de Est [fosta companie comercială britanică cu monopol asupra comerțului cu India] și pe comerțul cu opiu. Puteți citi cu ușurință în mass-media că Harvard și Princeton și toate aceste universități au fost fondate practic de foști baroni ai opiului. Iar familia Kennedy nu face aici excepție. Pe de o parte, există cu siguranță aceste clanuri familiale. Pe de altă parte, există aceste rețele, cum ar fi Conferința Bilderberg. Desigur, e interesant că, pe de o parte, avem un George Soros sau un Peter Thiel sau un Eric Schmidt, care, în principiu, reprezintă foarte public ideologii opuse. Unul este democrat de stânga - în cazul lui Eric Schmidt, fostul șef al Google - iar celălalt este liberal-conservator de dreapta, un Peter Thiel. Deci sunt diametral opuși unul altuia în public și în mass-media, dar apoi se întâlnesc la Conferința Bilderberg, unde amândoi fac parte din Comitetul director. Ceea ce înseamnă că acolo se discută ceva diferit față de ceea ce vedem în mass-media, unde majoritatea discuțiilor sunt probabil doar de fațadă, sau oamenii încearcă în mod public să își asigure cota de vot sau puterea. - În timp ce lucruri precum digitalizarea și transhumanismul continuă să fie urmărite în fundal și ei se înțeleg foarte bine. Așadar, oamenii sunt de obicei prieteni și în viața lor privată. Puteți vedea întotdeauna acest lucru în Bundestag atunci când se spune că ne certăm în talk show - cumva Verzii versus CDU și Stânga și AfD. Iar la final, stau undeva la o masă rotundă, râzând și distrându-se împreună. Acesta este practic un club. Iar ceea ce ni se prezintă în public este, de obicei, ceva de genul unei telenovele. [Kla.TV:] Da. Sunteți foarte puternic în publicitatea acestor lucruri. Cum îi faceți pe oameni să vă asculte? [Tom-Oliver Regenauer:] În primul rând, nu vreau să mă asculte cineva. De fapt, vreau ca oamenii să se asculte pe ei înșiși și să-și asculte intuiția, vocea interioară și propria conștiință. Căci, așa cum am spus mai devreme, nu există dreptul de a guverna. De asemenea, nimeni nu trebuie să vă dicteze nimic. Singurul lucru care ar trebui să ne ghideze în viață este înțelegerea noastră personală a realității. Iar fiecare trebuie să decidă acest lucru foarte subiectiv pentru sine. Deci, ceea ce fac este practic să adun informații, apoi să le pun la dispoziție - și, mai presus de toate, cu toate sursele pe care le folosesc pentru a ajunge la concluzia mea - ca cititorul să le poată înțelege singur și să decidă dacă ajunge la aceeași concluzie. În general, le găsesc foarte logice și nu știu cum s-ar putea ajunge la altele. Dar fiecare este liber să decidă pentru sine. Nu vreau deloc ca oamenii să mă creadă. Cel mai greșit ar fi preluarea și adoptarea unor opinii și să credeți pe oricine. Ar trebui să te asculți doar pe tine însuți. Și ceea ce cred că este important este să folosim termenii potriviți. Așadar, dacă mă numesc un conjurant sau un teoretician al conspirației sau ceva de genul acesta, bineînțeles că le fac oamenilor o favoare. Nu veți găsi acești termeni în textele mele. Pentru că întotdeauna nu este vorba despre conspirații, ci despre crima organizată. Și, în esență, există o propoziție foarte simplă: Urmăriți banii. Așa că urmărești banii, ceea ce ar face orice detectiv, orice inspector care vrea să rezolve o crimă. Și eu fac la fel. Puteți aduce în instanță oricare dintre articolele mele și aveți șanse mari să câștigați, pentru că în principiu totul este dovedit. Și nu cu un videoclip de pe YouTube al domnului XY, care a auzit o dată de la cineva că așa ar putea fi cazul, ci de obicei cu documentele originale de la UNESCO, CIA etc. Apoi puteți citi singuri ce fac și ce scriu de fapt acești oameni, ce anunță, ce admit și ce recunosc retrospectiv [privind în urmă] - ceea ce are loc adesea cu decenii mai târziu. Așa că trebuie să folosiți și termenii potriviți. Acesta-i motivul pentru care folosesc termeni precum economia observației [înregistrarea, evaluarea și utilizarea comercială a comportamentului (de cumpărare) prin observarea constantă și analiza datelor]. În principiu, nu este vorba doar de supraveghere cu normă întreagă, ci de câștig de bani prin supraveghere cu normă întreagă. Deoarece, marile companii de tehnologie care exploatează aurul zilelor noastre - datele - fac sume uriașe de bani din ele. Cu toate acestea, ele transmit, de asemenea, aceste date guvernului sau serviciilor secrete. Acestea, la rândul lor, oferă în mod natural acces unor eretici individuali, critici necredincioși care se delegitimează cumva față de stat. Cu alte cuvinte, este o rețea foarte nesănătoasă. Iar Benito Mussolini a descris-o cândva ca fiind forma perfectă de fascism: "Corporatism. Atunci când statul și corporațiile fuzionează într-o structură de putere nesănătoasă". Asta este exact ceea ce avem. Acesta-i motivul pentru care această structură de putere este atât de mare, confuză și dificil de delimitat, deoarece, în principiu, politica a încetat de mult să mai decidă ceva. În principiu, organizațiile supranaționale, agenții lor, grupurile lor de reflecție și ceva de genul ONU, care ne prezintă apoi o Agendă 2030 și obiective de durabilitate pentru care niciunul dintre noi nu a votat vreodată, dar care sunt apoi implementate și aplicate de guvernul național respectiv, iau decizii de mult timp. În principiu, acest lucru este împotriva voinței poporului, care nu a votat în favoarea proiectului și nici nu are vreun cuvânt de spus aici. Deci, pentru mine, politica este doar brațul executiv al unei structuri supranaționale care nu se numește guvern mondial, ci guvernanță globală. Iar la un moment dat, aceasta va conduce cu siguranță la o structură de guvernanță globală tot mai puternică. Cel târziu atunci când va trebui să plătim o taxă de durabilitate ONU, ceea ce a fost deja discutat. Dar guvernele naționale vor continua, desigur, să existe. Căci asta e ceea ce se vede. Aici pot simula democrația și votul și pot da alegătorilor sentimentul că participă, dar în final nu este adevărat. [Kla.TV:] Deci asta înseamnă că temutul guvern unic mondial, care se va afla undeva la Geneva sau New York, probabil nu va exista, ci mai degrabă aceste subdiviziuni pe care le avem deja? [Tom-Oliver Regenauer:] Exact, nici asta nu este de vânzare. Deci, dacă vreau să continui să prezint modelul de democrație în mass-media și să spun că este cea mai bună democrație din toate timpurile, atunci, bineînțeles, nu pot spune că avem acum un guvern mondial aici, că există cumva opt domni în vârstă care se întâlnesc în camera din spate și apoi decid pentru întreaga lume. Bineînțeles că nu merge așa. Și ei știu asta, desigur. Acesta este motivul pentru care vor continua să existe, desigur, guverne naționale, dar vor exista totdeauna noi instrumente care solicită și asigură suveranitatea supranațională. La fel ca acest tratat al OMS, care are grijă ca în sectorul sănătății să nu mai fie guvernele naționale, ci o construcție supranațională care dictează ce se întâmplă în fiecare țară. [Kla.TV:] Da. De ce credeți că oamenii suportă asta? Din ce în ce mai mulți oameni își dau seama că sunt nemulțumiți de guvernele lor și poate chiar ar saluta un nou început și chiar ar fi de acord cu un guvern mondial. [Tom-Oliver Regenauer:] Da, există un număr surprinzător de oameni care nu cred că este atât de rău. Dar aceștia sunt de obicei oamenii care nu se uită mai atent. Oricine se consideră un democrat - mai ales acum, în Elveția, un democrat de bază - dorește să exercite influență în comunitatea sa. Deci vrea să aibă un cuvânt de spus, să-și prezinte punctele de vedere - pro și contra - și apoi să găsească cumva un consens. Asta este de fapt democrația. Este un proces, adesea și un conflict, o discuție, un discurs care trebuie rezolvat undeva. Și bineînțeles că asta nu se întâmplă. Cred că mulți oameni nu au o imagine de ansamblu pentru că pur și simplu nu au timp în viața lor profesională normală. Cine are timp să petreacă patru, șase sau opt ore seara cercetând ceva, dacă nuîl primește bine prezentat într-o carte? [Kla.TV:] Când vorbești cu oamenii pe stradă, ai impresia că toată lumea este cumva de acord, poate nemulțumiți în mod latent, dar nu fac nimic cu adevărat. Mass-media ne spune că jurnaliștii independenți ca dumneavoastră și ca mine reprezintă cel mult 20 % din populație. Este într-adevăr așa? [Tom-Oliver Regenauer:] Nu, eu nu văd lucrurile astfel. Întotdeauna îmi place să citez exemplul referendumurilor din Elveția – cândva pe tema coronavirusului și a legii Covid. A existat primul referendum, care inițial chiar a respins legea. M-am uitat la aceste calcule anticipate - sau previziuni - și la un moment dat, cred că rezultatul a fost: 47% au respins această lege, ceea ce a însemnat că a fost acceptată până la urmă. Dar 47% din populație a votat deja împotriva punerii în aplicare a acestui regim - acest sistem de supraveghere, urmărire și, în cele din urmă, control - în primul referendum. Și cred că mare parte din portretul mediatic al acestei bule critice este complet exagerat. Pentru că, desigur, trebuie să le dai oamenilor sentimentul că ei sunt cumva partea ciudată, nebună, critică a populației și că sunt minoritatea absolută, da. Atunci se simț neputincioși. Bineînțeles, asta creează un sentiment de neputință și neajutorare și asigură faptul că oamenii continuă să stea acasă pe canapea în apatie și sunt desigur supărați că nu pot face nimic. Dar eu văd lucrurile foarte diferit, pentru că, așa cum am spus, atunci când ești în oraș, în spațiul analogic și vorbești cu oamenii, este destul de rar să întâlnești pe cineva care crede cu adevărat că totul este bine, care este cu adevărat entuziasmat de guvernul german, de guvernul american, fie că este Trump sau cel dinaintea lui, fie de guvernul elvețian. Cu greu veți întâlni pe cineva în public, în pub, în tren, care să fie complet entuziast. Observația mea este că cei pe care le întâlniți și care vorbesc cu adevărat pozitiv despre aceasta sunt în minoritate. Asta înseamnă 20, 18, 25, 15 %, în funcție de locul în care mergeți, poate chiar 30 %. Dar cred că aceasta este minoritatea. Și cred că 60-70% din populație și-a dat seama că este înșelată, că aceasta este o fațadă și că această nemulțumire este foarte mare. Cred că dintre aceștia - să spunem 60 % sau 70 % - o mare parte din acest bloc nu sunt încă suficient de încrezători pentru a exprima acest lucru public. Căci, desigur, există teama că angajatorul tău va afla despre asta, că vei avea dezavantaje la locul de muncă, că s-ar putea să nu-ți mai fie permis să te alături social clubului de tenis sau de tir, că ai putea fi văzut de prietenii tăi ca leprosul care are niște teorii ciudate. Dar cred că dacă vorbești deschis despre asta - și aceasta este experiența mea - îți dai seama rapid că mulți oameni sunt foarte critici. Important este să nu folosim termenii propuși de casta conducătoare, de aparatul de propagandă. Așa că nu vorbiți despre schimbările climatice, dacă cineva vă vorbește despre schimbările climatice, vorbiți despre protecția mediului. Când cineva vorbește despre acumularea de capital și despre miliardari malefici precum Elon Musk, vorbiți despre miliardarii malefici precum Soros și Gates care, de asemenea, ajung să se organizeze și să colaboreze penal pentru a introduce lucruri pentru care niciunul dintre noi nu a votat. Și încercați să descrieți lucrurile cu termeni care sunt mai potriviți. Nu este vorba despre teorii ale conspirației, este vorba despre crima organizată și jurnalismul de investigație, este vorba despre criminologie. La statul de supraveghere nu este neapărat vorba de statul de supraveghere, ci despre economia monitorizării, deoarece este vorba despre o interacțiune foarte strânsă între corporații și aparatul de stat și serviciile secrete. Deci, dacă încercați să abordați oamenii cu vocabularul potrivit, puteți vorbi și cu cealaltă parte - între ghilimele - într-un mod foarte constructiv. Experimentez mereu acest lucru atunci când vorbesc cu oameni care ar fi descriși ca fiind complet "woke" [conștientizare sporită a rasismului și a lipsei de justiție socială] sau "de pe malul complet opus", care pot avea o conversație grozavă cu mine pe această temă, deoarece sunt, de asemenea, în favoarea protecției mediului și nimănui nu-i plac microplasticele în mâncarea lor. De asemenea, nu sunt în favoarea super-miliardarilor precum Musk, Soros sau Gates, care pot cumpăra atât de multă influență cu banii lor încât ucid oameni în America și Africa cu droguri prin campanii care sunt, în principiu, doar dăunătoare. De la sterilizare la decese, tot ce s-a întâmplat în trecut. Așadar, dacă încerci să ridici oamenii - și cred că fiecare trebuie să se uite la sine - căci, desigur, mulți sunt încă foarte dezamăgiți de criza coronavirusului, de vecinii lor, de angajatorul lor. Dar dacă ești un pic mai bine informat și ai un pic mai multă perspicacitate decât ceilalți și ai văzut prin aceste lucruri, atunci ai și responsabilitatea de a ceda un pic și de a fi cel mai sensibil și de a aborda totuși oamenii. Pentru că suntem o singură specie, trebuie să împărțim cumva acest habitat împreună. Iar dacă vom continua să fim divizați între pro- și anti-corona, pro- și anti-migrație și pro-Trump, anti-Trump și Merz și BlackRock în Germania. Cu cât mai multe astfel de narațiuni divizatoare sunt aduse în rândul populației, cu atât mai mult trebuie să ne confruntăm cu noi înșine și cu conflictele orizontale. În timp ce problema - așa cum am văzut în 2008 cu mișcarea Occupy Wall Street - problema este la vârf. Ultima dată când oamenii au privit în sus împreună, stânga și dreapta, a fost Occupy Wall Street. A existat o mare dinamică în întregul spectru, în care oamenii au recunoscut că este vorba de băncile centrale: Băncile centrale, băncile mari sunt cele pe care trebuie să le salvăm cu banii noștri, cu impozitele noastre în valoare de miliarde. Și nu au avut acest conflict orizontal. Apoi, mai ales în America, a apărut din nou mișcarea Tea Party și ceea ce a devenit "woke" progresiv [conștientizarea progresivă a rasismului și a lipsei de justiție socială]. Și, din nou, oamenii sunt în conflict orizontal și se bat cap în cap, în loc să adreseze problema, care de obicei este privirea în sus. [Kla.TV:] Da. Și în ce măsură suntem acum la mila acestui proces sau ne putem apăra, ne putem înarma împotriva a ceea ce ar urma să ni se facă? Suntem de acord cu acest lucru și, prin urmare, îi dăm puterea. Pe de altă parte, dacă luăm puterea pentru noi, o luăm de la ei - aceste oportunități, ca să spun așa. Cu cât mai mulți oameni fac acest lucru, cu atât mai mare și mai extins devine acest proces. Ce îi sfătuiți pe oameni să facă? [Tom-Oliver Regenauer:] Deci, în primul rând, trebuie să înțelegem, cu cât există mai multă propagandă, cu cât mai multe narațiuni dubioase, schizofrenice sunt aruncate în cameră, cu atât mai mult are loc gestionarea indignării. Deci astăzi este subiectul A, trebuie să fim indignați. A doua zi este subiectul B, deci trebuie să fim indignați. Cu cât aceasta se întâmplă mai des, cu atât mai mult este un semn că există o anumită panică acolo sus, în turnul de fildeș, deoarece, desigur, încrederea în politică și în stat a scăzut de zeci de ani. Încrederea în serviciul public de radiodifuziune este în scădere. Prezența la vot este în scădere continuă. Cu alte cuvinte, din ce în ce mai mulți oameni își dau seama în mod evident de ceea ce îi guvernează și că nu are prea mult de-a face cu democrația, sunt dezamăgiți și se îndepărtează. Bineînțeles, majoritatea oamenilor o fac într-o anumită agonie [resemnare] - cu alte cuvinte, în dezamăgire - astfel încât pur și simplu nu mai vor să se ocupe de asta, ci se concentrează pe viața lor privată, pe lucrurile pe care le pot influența. Acest lucru este de fapt corect. Dacă nu aș fi implicat în jurnalism, de multe ori nu m-aș uita la astfel de emisiuni, căci, de multe ori, povestirea grotescă [transformarea unor fapte seci în povești captivante, dar nu neapărat adevărate] pur și simplu îți insultă propria inteligență. Dar ceea ce trebuie să sfătuim oamenii este să recunoască acest lucru: Noi suntem încă mai mulți! Așadar, dacă luăm condițiile unui guvern cu forțele sale de poliție sau cu serviciul public și le comparăm cu numărul oamenilor care trăiesc în această țară ca populație, atunci avem o discrepanță uriașă între aparat - aparat de stat, sistem, cum vreți să îi spuneți - și populație, care are de fapt puterea. Aceasta este, de fapt, și ideea de democrație, că suveranul decide. Acest sentiment este deosebit de pronunțat în Elveția. Și ai foarte repede sentimentul că guvernul federal îți dictează cumva ce să faci dacă nu ești întrebat. Acum avem aceste acorduri-cadru ale UE, ceea ce înseamnă: "Ei încearcă să ocolească cumva referendumul și nu trebuie să treacă prin Consiliul de state." Încerci să ieși cumva din asta. Iar oamenii trebuie pur și simplu să participe activ. Democrația este un proces. Dacă îl aveți deja ca "cel mai bun model" - și este probabil unul dintre cele mai bune modele pe care le cunoaștem și le avem și, de asemenea, avem o anumită experiență practică - dacă doriți să vă implicați și să obțineți în mod activ un rezultat pozitiv, atunci trebuie să vă implicați și trebuie să o faceți la nivel local. Pentru că nu poți influența din Chur Consiliul Federal din Berna. Ceea ce puteți face, însă, este să faceți administrația municipală să vă asculte, să vă ofere informații și să dea tonul. Iar dacă suficient de multe municipalități fac acest lucru și suficient de mulți lideri municipali iau apoi măsuri în canton, iar cantonul ia apoi măsuri în Berna, atunci aveți puterea de a face o diferență. Corona ar fi fost cu siguranță foarte diferită dacă nu ar fi existat atât de multă presă liberă și atât de multă opoziție. Așadar, fiți activi, ridicați-vă de pe canapea și nu consumați criza ca și cum ar fi un film artistic. Este viața fiecăruia dintre noi și o putem modela, căci viitorul nu este predeterminat [determinat dinainte], ci poate fi încă schimbat. [Kla.TV:] Da, vă mulțumesc foarte mult pentru evaluare și pentru împărtășirea cunoștințelor dumneavoastră cu noi. Mai doriți să spuneți ceva publicului la final? [Tom-Oliver Regenauer:] Da, asta a fost aproape o declarație de încheiere, dar trebuie să realizăm că noi înșine suntem puterea, schimbarea, viitorul pozitiv și că viața este frumoasă. Viața este frumoasă și orice altceva de care oamenii încearcă să ne convingă - fie că este vorba de frică, fie că vor să ne facă să ne temem de războaie, de digitalizare etc. - este doar un mijloc de dominare. Viața este frumoasă. Ar trebui să ducem o viață motivată, fericită, împlinită, alături de familie, de mediul local pe care îl avem și în niciun caz nu ar trebui să ne lăsăm împinși în această atitudine de frică sau agonie [atitudine de resemnare] în care media - aparatul de propagandă vrea să ne împingă - pentru că atunci, în cele din urmă, ei și-au atins deja scopul. Așadar, viitorul nu este pentru a fi prezis, ci pentru a fi modelat - așa cum spunea Antoine de Saint-Exupéry. Și cred că ar trebui să facem asta fiind activi și trăind o viață fericită, pentru că o viață fericită este adevărata revoluție. [Kla.TV:] Vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu. Toate cele bune, domnule Regenauer. [Tom-OliverRegenauer:] Mulțumesc pentru invitație.

de la dec./sl.

surse/linkuri: „HOPIUM“ von Tom-Oliver Regenauer bestellen, 3. Band seiner Reihe „Texte zu Zeitenwende, Technokratie und Korporatismus“: https://shop.tredition.com/booktitle/HOPIUM/W-647-217-513
Webseit„HOPIUM“ von Tom-Oliver Regenauer bestellen, 3. Band seiner Reihe „Texte zu Zeitenwende, Technokratie und Korporatismus“: https://shop.tredition.com/booktitle/HOPIUM/W-647-217-513
Webseite von Tom-Oliver Regenauer https://www.regenauer.press/
Biografie von Tom-Oliver Regenauer https://www.regenauer.press/profil
„Machtstrukturen & Medien – Wer regiert wirklich?“ Tom-Oliver Regenauer im Interview https://www.youtube.com/watch?v=5VkRni0dbNYe
von Tom-Oliver Regenauer https://www.regenauer.press/
Biografie von Tom-Oliver Regenauer https://www.regenauer.press/profil
„Machtstrukturen & Medien – Wer regiert wirklich?“ Tom-Oliver Regenauer im Interview https://www.youtube.com/watch?v=5VkRni0dbNY